Anno domini 3015

Capitolul 1.

sursa foto

Giani se trezi devreme in dimineata aia. Se ridica rapid din pat si se duse la bucatarie. Cafetiera programata sa porneasca atunci cand e patul liber il astepta cu o cafea  calda, exact asa cum ii placea lui. Din cafetiera se auzea in surdina Strauss. Giani ofta. Nu-l incantau prea mult compozitorii germani, dar de saptamana trecuta,  de cand alegerile au fost castigate de partidul albastrilor, noul presedinte,  Decebal   Wagner din Timisoara,  decretase  ca pe toata perioada presedentiei lui se va asculta doar muzica buna, interzicand astfel compozitorii rusi.

- Las ca nu murim noi un an fara clasicii rusi, medita Giani sorbind alene din cafea.  Fostul presedinte de anul  trecut,  Lupus Ulpius Cehov din Vaslui,   ne-a obligat sa ascultam doar  rusi.

Giani isi aduse aminte de ce s-a trezit asa devreme, asa ca isi trase rapid pe el un trening cu aripi si pleca spre ruine.  Ghita ii spusese aseara ca a gasit ceva incredibil, fenomenal  si de cea mai mare importanta, asa ca acum se intalnea tot grupul. De ce tocmai la ruine,  nu i-a spus Ghita. A repetat doar  ca a gasit ceva important.  Dupa ce falfai prin aer jumatate de ora, Ghita ii vazu pe ceilalti trei langa un indicator pe care scria “metrou”  Cobora in picaj si o sperie pe Geta care scapa ceva din mana si incepu s-al dracuiasca

-Nocturnul sa-ti intunece visele, Giani!

Giani surase si intreba inocent

-Ce e cu voi aici? Ce e asa important de m-ati adus la marginea pustietatii inainte sa ascult Uvertura la Traviata?

- Uite ce am gasit, spuse Geta intainzand-ui acestuia un obiect de dimensiunea unui deget.

- Ce e asta?

- Cred ca am vazut asa ceva intr-o emisiune de stinta la scoala. Nu stiu cum se numeste, dar oamenii de acum o mie de ani ascultau muzica la asa ceva?

- Muzica? Cum sa asculti muzica la un deget? intreba Giani.

- O sa il ducem Gheraselei. Stii ca ea e obsedata de tehnologie din asta antica.

Toti trei purtau treninguri cu aripi, asa ca in curand au ajuns in oras.  Au coborat pe trotuarul din centru si au tras cu nesat in piept aerul parfumat.   Doar la Crevedia se simteau cu adevarat acasa.  Crevedia era capitala Daciei de aproape cinci sute de ani si era singurul oras cu orchestra simfonica de peste doua mii de oameni .

Casa  unde locuia Gherasela era mica,  dar bine pozitionata. De acolo pana la palatul prezidential nu erau mai mult de patru kilometri.  Cei trei prieteni fluierau nepasatori Don Giovani  de Verdi . Dupa un minut se deschise o fereastra la etajul 8 al casutei si cei trei aterizara pe covorul cu model irlandez din camera Gheraselei.

-           -   Ai adus?

Fara un cuvant,  Geta ii intinse obiectul.  Gherasela  il lua cu grija, il intoarse pe toate partile si fluiera lung.
-Va fi greu!
-Cat de greu? intreba Giani in timp ce isi scutura praful de pe trening.
-Greu de cateva ore.
Cei trei se asezara pe jos si incepura sa mediteze. Gherasela trase aer in piept si se apuca de lucru.
Peste cinci ore linistea  a fost sfasiata de un urlet infernal. Cei trei au sarit in picioare si s-au aruncat pe geam. Gherasela a luat-o pe acelasi drum nedandu-si seama ca nu avea treningul cu aripi . Cei trei s-au inaltat batand nebuneste din aripile treningului in timp ce Gerasela cadea zbierand. Giani a fost cel care a salvat-o apucand-o de par cu o clipa inainte de a se strivi de trotuar.  Cei patru s-au strans sa-ti traga sufletul  la vreo zece metri de casa din care se auzea inca urletul bestial .
-Ce Dos de Nocturn scoate aceste sunete? intreba Geta?
-Niciodata nu am auzit nimic asemanator, replica Ghita.
- E de la dispozitivul antic, suspina Gherasela uitandu-se trista la smocul de par pe care il tinea Giani in mana.
- Opreste-l! ca ne trezim cu politia pe cap.
Cei trei au luat-o pe Gherasela in brate si au aterizat timorati in camera infernului.
Gherasela lua dispozitivul  antic si dadu cu el de perete.  Degeaba...
Din departare se aud sirenele politiei in timp ce prietenii se uita disperati la chestia din care se aude strident: :

-          “OOOOOOOOOOOOOOOOOFFFFFFFF, VIATA MEAAAAAAAAAAA!!!!!

        FERICIREA MEAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!........”

In capitolul urmator vom vedea cum e viata in Dacia anului 3015 si il vom cunoaste pe maleficul sef al politiei, domnul Dolfi Ivanov.