Suntem suma experientelor noastre....

binenteles ca aceste postari sunt pamflete si trebuie tratate ca atare .....

Cauta pe blog

miercuri, 20 februarie 2019

Intr-o nu știu care țară...

 Undeva departe, dar tare departe, se afla o țară fictivă numită fictiv Ormânia. Binenteles că această țară era leagănul strămoșesc al unor locuitori mândri, harnici și viteji, numiți adci. Ei bine, în această tară, pe un picior de plai, pe o gură de rai, mai exact pe locul de unde lipsea măseaua de minte, era un sat numit Diliorman. Diliormănenii o duceau bine. Erau săraci vai de mama lor, dar ei credeau că o duc bine, pentru că nu ieșiseră niciodată din sat ca să vadă cum trăiesc alți ormâni. 
Acolo nu exista cuvântul hoț. În locul lui se folosea cuvântul harnic. De aia putem spune că era plin de oameni harnici în satul acela . Popa era harnic, primarul era harnic...pană și poștașul era harnic, dar cel mai harnic dintre toți era crâșmarul.  În căutare de băutură ieftină și proastă, acesta ieșise din sat, văzuse cum trăiesc alții și se îngrozise la gândul că dragii lui deliormăneni se vor luă după alții, așa că îi ținea mereu beți. Avea o mustată frumoasă harnicul crâșmar și dădea de băut pe datorie și la popă și la primar și la tot satul. Toți oamenii îl iubeau pe cârciumar in primul rând pentru ca îi erau datori și uneori cârciumarul le mai dădea câte o pungă de făină că să nu moară de foame. De sete nu mureau ei, pentru că pe lângă faptul că erau harnici mai erau și bețivi, deci cârciumarul prospera. Atât de tare a prosperat cârciumarul încât la alegeri le-a dat la oameni câte două pungi cu făină și una de ulei, așa că a câștigat detașat, demonstrând că era cel mai harnic din sat! Imediat după alegeri a făcut un sondaj de opinie la crâșma și a ieșit că sută la sută din diliormaneni erau fericiți,  pentru că ei nu știau că poate există și altă viață și mai ales pentru că primiseră băutură gratis! 
 Sondajul a ajuns în presa centrală și toata lumea s-a mirat de cât sunt diliormănenii de fericiți. Ăsta era momentul pe care îl aștepta primarul, care a zis:  
" -Dacă vreți, vă fac pe toți la fel de fericiți că pe diliormăneni!"   










 Binenteles că a câștigat alegerile. Cine nu vrea să fie fericit? 
 După ce a câștigat alegerile, cârciumarul a început să organizeze Ormânia că pe satul lui. Și-a adus din sat pe cei mai harnici oameni pe care îi știa și a început să dea legi.  Prima lege a fost că hărnicia e normală și nu e un păcat. După ce a dat de băut preotului șef,  în toate bisericile au început predicile că hărnicia nu e un păcat. Nu e mare lucru, spuneau preoții, știind că mulți dintre ei sunt foarte harnici. 
 Ceilalți ormâni au început să se mire, dar postul de televiziune al oamenilor harnici îl susținea foarte tare  pe cârciumar, spunând zilnic că omul a câștigat alegerile, deci trebuie lăsat să îi facă pe ormâni fericiți. Degeaba au ieșit unii în stradă să protesteze, milițienii harnici datori primarului i-au bătut și alungat  pe nemernicii care nu doreau că ormânii să fie fericiți. 
   Așa cum a promis în campanie, cârciumarul s-a apucat să le dea de toate ormânilor: bani mulți, ulei și făină....dar pe datorie! Că așa funcționează fericirea în Diliorman! 
 
 Unii ormâni s-au bucurat de ulei și făină, iar cu banii luați pe datorie de la cârciumar s-au îmbătat și chiar au devenit fericiți! Ăștia au inceput să îl susțină pe cârciumar cu atât mai mult cu cât primeau mai mulți bani pe datorie. Degeaba ziceau unii că nu e bine și nu e normal, că imediat le săreau în cap ormânii fericiți. 
  Vecinii Ormâniei s-au sesizat și ei că e o prostie să mănânci și să bei pe datorie, dar cârciumarul avea argumentul hotărâtor că  a fost ales de popor că să facă poporul fericit, așa că să stea la ei acasă străinii și să nu se bage în fericirea ormânilor!
 
 Nu se știe mai mult despre tara aia fictivă deoarece veștile despre ce se întâmplă acolo au încetat să iasă din țara după ce ormânii au hotărât să se izoleze de vecinii lor nefericiți că să nu cumva să le fure alții secretul fericirii... 

vineri, 15 februarie 2019

Insamantari de primavara

- Is buni carnatii, nepoate?
- Mmm, buni! Mai vreau!
- No, si io mai vreau, das-or cam gatat!
- Da io mai vreau!
- Hmmm. Uite cum facem, daca mai vrei, trebuie sa iti faci.  Ai vazut cum se pune graul pe camp primavara?
- Da! Se ingroapa sub brazda...
- No, asa se face si cu carnatii. Pui o bucata mica si creste maaaare. Da sa ai grija sa ii culegi cand ajung la doi metri, altfel se strica... Si musai sa ii pui pe secret, sa nu te prinda ai batrana....stii ca ei nu prea ii plac carnatii...
sursa foto
 .................
- Mai omule, pe unde o fi dracu ala de copil?
- De unde vrei sa stiu eu?
- O iesit din casa acum vreo doua ore si nu-l vad prin curte.
- Du-te de-l cauta, mustaceste batranul...
- Oooof! Ca numai griji imi face copilul ala...
..............
- Ce cautai in gradina, mai copile? Vaaaai, in ce hal te-ai murdarit! Si tu de ce razi, batranule? Nu vezi ca  si-a facut hainele praf? Si e inghetat! Uite cum ii curg mucii!  Vino la mamamare sa te spele! Vaaaai de capul si de zilele mele...
.....
- Tatamare, nu ies!
- Ce nu ies, mai copile?
- Carnatii! I-am plantat acum o saptamana si nu a iesit nimic de sub brazda...
- Hmmm, pai de care carnati ai pus?
- Tatamare, stii carnatii aia doi mari din tinda? Pe aia i-am facut bucati mici si i-am plantat in gradina. Da nu a iesit nimic...
Batranul isi stapaneste cu greu rasul si luandu-si o infatisare cat mai serioasa spune:
- Aoleu, carnatii aia afumati i-ai pus?
- Da! Pe toti pe care i-am gasit!
- Pai cum sa iasa carnatii, mai copile? Tu nu te-ai gandit ca aia sunt afumati? Nu merge asa! Trebuie din aia cruzi!
......
- Ce faci cu carnatul ala, mai copile? Aoleu! Ia vino incoace mai omule!  Uite ce face copilul asta in gradina. Ingroapa carnati! Ce te-a apucat drace de arunci bunatate de mancare?
- Io am vrut carnati mai multi si tatamare a zis ca daca ii sadesc o sa iasa carnati multi si mari si ....
- Aha! Unde fugi batrane? Ia vino incoace....Stai ca iti dau io tie carnati!...Multa minte va mai trebuie mai copile! Si tie si mai ales lu al batran....Doamne fereste de nebuni!....

luni, 26 noiembrie 2018

Prezervative cu Lacalut aveti?

Stresat de atatea reclame tampite la produse farmaceutice am hotarat sa ma razbun in felul meu.

_________________________________________________________________________
- Buna ziua, cu ce va servim?
- Prezervative cu Lacalut aveti?
- Ceeee?
- Prezervative cu Lacalut, doamna. Stiti....sa nu mai piarda vremea cu gargara...
- Nu avem! Doamne fereste! isi face o cruce mare farmacista...
- Dar cu Paradontax?
- N-avem nici cu Paradontax! Du-te domnule si te cauta, ca esti bolnav rau!
- Pai nu am venit la farmacie? Nu asa spune in reclame? Sa intreb doctorul sau farmacistul? Dumneavoastra nu sunteti farmacista?
- Mergi domnule si te plimba, ca aici e pentru oameni bolnavi!
- Stai fata, spune cealalta farmacista care se zguduia de ras. Tu ai impresia ca asta e sanatos?...
 ___________________________________________________________________________

Intr-o seara am gasit o farmacie din aia cu loc de joaca pentru copii.  Am intrat,  m-am pus direct pe scaunelul ala mic din plastic si am inceput sa colorez.  Dupa un minut m-am ridicat si m-am dus la farmacista
- Aveti o ascutitoare?
- Ce sa am?
- Ascutitoare! S-a rupt varful la creionul asta si am neaparat nevoie de culoarea rosie ca sa colorez scufita rosie.
......
- Aveti ascutitoare?
Farmacista fuge iute in spate si se intoarce cu un barbat farmacist.
- Ce doriti domnule?
- O ascutitoare. Aveti ascutitoare?
- Domnule, cartea de colorat e pentru copii.
- Unde scrie?
- Nu scrie niciunde, incepe ala sa se enerveze. Dar nu vedeti ca sunt scaune mici, mese mici...
- Eu am incaput pe scaun si nu scrie niciunde ca e pentru copii. Deci, aveti ascutitoare?
- Nu avem!
- Atunci eu cu ce ascut creionul asta? Un bisturiu aveti?
- Nu avem nici bisturiu! Mergi domnule acasa si coloreaza daca vrei!
- Pot sa iau cartea asta cu mine?
- Da, poti sa o iei!
- Multumesc! .....

_____________________________________________________________________


Am gasit si farmacisti superfaini!


- Buna seara, vreau si io doua bile de heroina.
Farmacista se uita speriata la mine.
- Nu tinem heroina. Dumneavoastra glumiti?
- Dar marijuana aveti? 
..
- Hai fata pana aici ca e unul nebun rau care vrea marijuana!
Din spate vine o tanara domnnisoara, se uita atenta la mine si imi spune amabila:
- Aveti card catena?
- Nu am card Catena.
- Imi pare rau, dar heroina se da numai cu card Catena. Vreti sa va faceti un card Catena?
- Si o sa pot cumpara heroina cu cardul ala ?
- Binenteles, spune domnisoara zambind profesionist
- Facati-mi atunci card Catena!
- Ne pare rau, dar aici e Sensiblu si nu putem sa vi-l facem.Pentru card Catena trebuie sa mergeti la ei.  Daca doriti, noi putem sa va facem card Sensiblu.
- Cu ala pot cumpara marijuana?
- Nu , dar puteti cumpara aspirina ieftina.
- Nu, multumesc! O sa ma duc la Catena.
- Neaparat sa le spuneti pentru ce aveti nevoie de card, spune farmacista zambindu-mi incurajator, ca altfel nu va fac...



duminică, 25 noiembrie 2018

Avem nevoie de Catedrala?

Categoric DA!
Aproape toate popoarele civilizate au constructii monumentale.
Atunci de ce atata scandal si zarva la noi cu aceasta Catedrala a Mantuirii Neamului?
De ce exista, la un popor 90% ortodox atata impotrivire fata de o constructie ortodoxa?
In primul rand e vorba de reactie impotriva clerului, nu a religiei. Mai marii pastori ai bisericii sfideaza populatia cu un lux orbitor in timp ce predica despre virtutile saraciei.
In al doilea rand discutam despre o biserica nereformata. Biserica ortodoxa Romana se poarta  ca acum 500 ani, neluand in seama ca intre timp lumea a evoluat. Atunci oamenii aveau nevoie de preoti ca sa citeasca Biblia. Acum sunt multi credinciosi care stiu sa interpreteze Biblia mai bine decat unii preoti.  Atunci oamenii nu aveau alte informatii despre lumea exterioara in afara de cele primite de la preoti. Acum traim intr-un sat global, intr-o lume unde informatia circula instantaneu. Din pacate tocmai biserica a ramas in urma evolutiei civilizationale. Nicium om serios nu mai cere informatii la preotul satului daca vrea sa afle ce se intampla in lume. Totusi, clerul roman se poarta ca si cum ei ar fi singurii detinatori ai adevarului. E un discurs depasit!
Sa revenim la Catedrala. E necesara, dar impotrivirea este impotriva dublului limbaj al conducerii BOR. Nu poti cere bani si donatii pentru catedrala in timp ce tu te imbraci in aur si te plimbi cu limuzine de lux. Oamenii reactioaneaza instictiv la minciuna si o resping.
La inceput s-a spus ca aceasta Catedrala va fi construita din banii bisericii. S-a ajuns intre timp ca majoritatea fondurilor sa fie de la stat. Adica de la noi toti, cei care nu am fost intrebati daca suntem de acord sa sprijinim biserica din banii nostri.
Pana la urma, discutia despre catedrala e una despre bani, lacomie si  fariseism.
Orice a fost, s-a terminat.  Catedrala va fi terminata si vom avea in sfarsit o biserica imensa ce va deveni punct de atractie pentru turisti.
Foarte probabil, in locomia lor, conducatorii BOR vor baga taxa de vizitare, nu pentru a ajuta saracii si cei in nevoie ci pentru a cumpara inca o masina de lux pentru preoti.
Foarte probabil voi merge si eu sa vad aceasta minune ortodoxa.
Foarte probabil ma voi ruga si pentru matuirea sufletului preapacatosului iubitor de arginti Daniel, a mamei lui si a tuturor stramosilor lui de neam feminin, in veacul vecilor. Amin!
Sursa foto

luni, 5 noiembrie 2018

Cenaclul Flacara

Am fost tentat sa merg si eu aseara la Cenaclu. Reclama spunea ca vin toti idolii mei din tinerete si vor canta toate melodiile pe care ne incercam timid chitarile in fata blocului.
Ieri am cautat pe Youtube si am reascultat cantecele adolescentei.
Mi-am adus aminte de prietenii tineretii, baietii si fetele care luam cu asalt stadionul din Hunedoara cand venea Cenaclul. Mi-am adus aminte de fiorul atingerii "intamplatoare" a mainii incredibil de catifelate a unei colege la care nu indrazneam nici sa visam la scoala. Mi-am adus aminte de inocenta si taria cu care credeam in Poezie,  Iubire si Destin. Mi-am adus aminte de atmosfera fierbinte si de intunericul complice de pe stadion, de momentele absolute in care traiam alaturi de actor moartea printului sfasiat de Mistretul cu colti de argint.
Apoi mi-am adus aminte de cacaturile cu partidul-ceausescu-romania pe care niste oameni maturi ni le bagau pe gat printre cantece despre iubire.
Mi-am mai adus aminte si de ticneala nationalist-isterica cu dacii si despre destinul universal si cosmic al poporului roman care e mai bun decat alte popoare doar pentru ca e roman si ailalti nu sunt.

Am fost tentat sa merg si eu aseara la Cenaclu. Am considerat insa ca vremea incocentei a trecut, ca iubirile nespuse ale adolescentei sunt frumoase daca raman doar in amintire. Astazi am auzit ca s-au cantat la noul Cenaclu si acele tampenii cu Lancea lui Iancu  si Duhul lui Horea.
Ma bucur ca nu m-am dus aseara. Cenaclul Flacara a fost opera lui Adrian Paunescu, un mare poet si un mare porc.  Prefer sa ma gandesc la el doar ca poet.
Generatiilor mai tinere le dau spre ascultare o frumoasa poezie paunesciana pusa pe muzica, iar celor cu varsta mai decenta, asa ca mine, le urez sa-si aminteasca momentele in care se stingea lumina pe stadion, se auzea muzica si mainile se gaseau  nevazute,  iar la terminarea melodiei cate doi adolescenti ramaneau cu manile inclestate si chipurile aprinse de fericire.