Curtea constituţională

La mesele lungi sunt aliniati pe bancute vreo saizeci de oameni. Se aud numai clefaituri si zgomote de linguri care ciobesc fundul farfuriilor.. Fiecare soarbe grabit din ciorba grasa si isi indeasa din cand in cand in gura cate un colt de paine. Nimeni nu scoate nici o vorba, nimeni nu se uita in jur. Mananca toti de zici ca nu au mai mancat nimic de-o saptamana. Dupa ce isi termina portia, barbatii se sterg la gura cu dosul mainii iar femeile cu cate un colt de batic. Lumea se lasa apoi usor pe spate asteptand felul urmator.
Toate privirile se indreapta spre parintele Iftodiu, care soarbe rar din ciorba si musca invartosat dintr-un ardei piparat pe care il inmoaie intai in farfurie. Dupa ce termina ciorba, parintele se lasa si el pe spate si face semn. Imediat apar cateva femei cu sorturi din fete de masa si care se grabesc spre masa parintelui cu farfurii grele in mana. Dupa ce au  servit la masa parintelui,  femeile se indreapta spre alte mese si incet, incet, toata lumea are in fata cate o farfurie enorma de pilaf de orez peste care zace fara rusine cate o jumatate fripta de pui. Imediat ce inteapa parintele cu furculita in farfurie, oamenii se reped asupra celor dinaintea lor si incep sa care in gura munti uriasi de orez si sa rupa hartane zdravene din puiul fript. Linistea e intrerupta doar de zgomote de oase sparte in graba in dinti si de furculitele ce se lovesc de farfurii. Cu ochii bulbucati, barbatii inmoaie bucati mari de friptura in sosul gras si apoi alunga greata cu cate un pahar mare de vin rece si acru. Femei si copii, barbati in putere si batrani fara dinti, toti mananca vartos si beau din vinul acrisor.
Oamenii termina repede de infulecat si din nou privirile se indreapta catre parintele Iftodiu. Aceste nu se atinge de pilaf, dar rupe fara graba cu mainile aripi intregi de pui si le trosneste oaselele fragede intre dinti si apoi mai cere o portie. Un oftat abia auzit se strecoara in sala de la Caminul Cultural, dar nimeni nu zice nimic pana nu termina parintele de mancat. Dupa ce da gata a treia portie, parintele Iftodiu isi sterge mainile grase de pieptul sutanei, bea un pahar mare de apa si se ridica brusc. Ca la un semn, toata adunarea se ridica in picioare si asteapta cu capul plecat. Iftodiu mai bea un pahar mare de apa, ragaie neauzit  in pumn si apoi zbiara de vibreaza ferestrele.
-Domnul sa binecuvanteze pe cei care au venit aici in aceasta zi trista ca sa ne aducem  aminte de prietenul nostru al tuturora,  Ion Alupulescu. Domnul sa-i dea lui odihna vesnica iar  noua sa ne dea Pace in comuna Frecata de supt Deal. Amin  !
Amin ! se aude glasul celor prezenti.
Parintele se aseaza iar pe scaun si isi cauta prin buzunare pachetul de tigari. Ca la un semnal, in sala zeci de oameni isi pun si ei pe masa tigarile. Chelneritele de ocazie aduc acum cafele in cesti albe ciobite si nori grosi de fum se inalta desupra capetelor adunarii. Lumea incepe sa se intoarca spre vecini si conversatiile devin usor un zumzet sacaitor, ca de albine.
Pacea e rupta brusc de Ilie politistul, care ii carpeste peste masa o palma grea finului Costel. Acesta se ridica rasturnad scaunul,  pune mana pe carafa plina cu vin si i-o arunca in cap nasului. Femeile incep sa chiraie si barbatii se ridica toti de la masa. Parintele Iftodiu se arde cu cafeaua si se ridica si el injurand urat.
-Ce dracu aveti, ba? zice parintele.
Ilie politistul se sterge pe fata cu basmaua nevestei si urla ca din gura de sarpe:
- Comunistu' asta de Costel zice ca ei a castigat referendumu. 
Costel se tot zbatea spre nasul dar era tinut de Costandina si de inca vreo trei oameni, asa ca incepe si el sa urle :
-Basistii l-au omorat pe Ion Alupulescu.
-Minti comunistule ! zbiara Ilie in timp ce stropi de saliva sar pe fata de masa si in cafelele celor din jur.
Parintele Iftodiu striga si el atunci cu voce mare
-Taceti prapaditilor ! Nu va este rusine ? Pe Ion abia l-am ingropat si voua inca va mai arde de politica ?
Sa va fie clar ce au stabilit organele. Ion Alupulescu era beat la volan si de aia a cazut cu masina in garla. Nu e devarat ca avea ulcer si nu bea si degeaba mint unii ca ar fi vrut sa ocoleasca grupul care se batea pe ulita. Asa ca va rog sa va potoliti...
Incet, lumea se aseaza pe scaune si se face iar liniste.
Doar Costandina se gaseste sa intrebe cu glas nevinovat
-Parinte Iftodiu, cine a castigat de fapt referendumu ?
Iftodiu ii arunca o privire grea dar lumea sare deja cu gura
-Asa, parinte, cine a castigat ?
-Asta o sa hotarasca Curtea Constitutionala, oameni buni.
-Ce dracu e Curtea asta ? Numai de ea mai vorbeste la televizor,  parinte.  Ca Curtea in sus, ca Curtea in jos.....
Iftodiu isi aranjeaza mustatile cu mana, isi bolboaca ochii spre tavan si zice cu voce grava
-Mai oameni buni, fiecare are o curte acasa, nu-i asa ?
-Daaaa, se aud vocile in cor.
-Pai bine, mai oameni buni, parlamentarii aia nu trebuie sa aiba si ei o curte ?
-Asa, si ? zice Costandina.
-Costandino, te vaz mai desteapta, asa ca te intreb pe tine.  La tine in fundul curtii cu ce te stergi dupa ce...vorba aia ? Nu-i asa ca ai cartea de citire a lu ala mic  ?
-Am, parinte, ca doar nu ne-om sterge cu coceni ..
-Asa, mai Costandino, parlamentarii au in fundul curtii o Constitutie cu care se sterg ! Ca ei e mai destepti, nu e ca prostimea de aici...
-Aaaaaa, acum pricepui si eu de ce ii spune Curtea Constitutionala ? Dar daca Lina lui Schiopu are in WC o carte de istorie de clasa a patra, asta inseamna ca curtea ei e istorica ?
-Taci dracului, femeie si vezi-ti de ale tale, zice popa uitandu-se urat la Costandina.
Dupa ce se termina parastasul, Costel si Costandina mergeau incet spre casa si deodata Costel se opreste in loc si  ii carpeste Costandinei  o palma de o arunca direct in sant.
-De unde Pastele mati  stie parintele Iftodiu cu ce ne stergem noi la fund, Costandino?...