Au auuuuu !

- Femeia trebuie sa fie supusa barbatului,  striga cu voce mare parintele Iftodiu din fata altarului...
- Femeia ascultatoare va intra direct in Gradina Domnului, continua parintele in timp ce se uita prin biserica dupa Costandina.
- Scrie la Sfanta Scriptura ca femeile sa se faca frumoase pentru barbati, sa se aranjeze si sa se rada pe picioare, zice Iftodiu privind cu dezgust picioarele paroase ale Linei lui Ciugulitu.
- Sfantul Cuvios Filofteiu ne-a lasat vorba ca femeia trebuie sa miroasa frumos si sa nu fie imbracata cu haine rele, bubuie vocea de bas a parintelui, tragandu-se un pas in spate din cauza mirosului de balegar statut venit dinspre Mariuca lui Helesteu.
- Mergeti acasa si ganditi-va la cele sfinte, incheie  parintele Iftodiu intrand grabit in altar.
....
- Scoate banii Costele, zice Marinica a lu Ragalie 
- Ia da caietu, bai Marinica, sa vad si eu ce am de platit .
Marinica scoate caietul de datorii din spatele tejghelei si i-l pune in fata lui Costel.
- Bai Marinica, ai gresit ! Eu nu cumparai azi nici nici lame de ras si nici parfum cu trei lei sticla.
- A foat dimineata pe aici Costandina si a zis sa o trec pe caiet.
- La ce-i trebuie ei lame de ras, Marinica ?
- La ce-i trebuie, la ce nu-i trebuie, nu-i treaba mea ! Mie sa-mi scoti banii, ca altfel nu-ti mai dau nimic pe datorie !
Incruntat, Costel plateste si mai cumpara o sticla de bere la trei kile si un pachet de tigari rusesti de contrabanda, la cinci lei pachetul.
Odata ajuns acasa se aseaza pe prispa, deschide berea, bea cu sete direct din sticla si apoi isi aprinde ganditor o tigara. Nu apuca sa traga a doua oara din tigara cand aude niste gemete venind dinspre duzii din fundul curtii. Se ridica imediat, pune mana pe grebla sprijinita de perete si se apropie cu pasi furisati de sursa gemetelelor.
- Care esti acilea, ma ? Zi iute ca acum iti sparg capul, striga Costel facand pe viteazul in timp ce ii tremura grebla in mana... 
- Io sunt Costele . Nu da, ca sunt si asa destul de amarata, se aude glasul plangacios al Costandinei venind de dupa dudul cel mare.
Costel se apropie prudent si scapa grebla din mana cand isi vede nevasta. Era plina de sange pe un picior si se legana incet cu lacrimi pe obraz si cu o lama in mana.
- Ce-ai facut, nebuno ?
- M-am barbierit si eu pe un picior asa cum a zis parintele ca a zis Moise in Sfanta scriptura, zice Costandina privindu-l pe Costel dintr-o parte.
Costel incepe sa rada cu sughituri si, cand se satura de ras o intreaba cu un zambet viclean
- Te doare rau, Costandino ?
- Ma doare, mai Costele,  ca is toata zdrelita de la barbierit.
- Tu Costandino, asa-i cand te barbieresti. Tu ai vazut ce fac eu dupa ce ma rad ? Ma dau cu spirt ca sa nu ma mai doara, zice Costel cu glas convingator.
Zambind chinuit cu lacrimile uscandu-se pe obraji, Costandina isi priveste cu recunostinta barbatul.si pleaca schiopatand spre casa. Se intinde dupa sticla de spirt de pe dulap. isi umple palmele cu  lichid albastru si se da plina de incredere pe piciorul plin de rani. Rezemat de usa, Costel o priveste plin de curiozitate.
Nici nu apuca sa se frece pe tot piciorul si Costandina izbucneste intr-un racnet animalic si  scapa sticla de spirt din mana. Cu ochii bolbosati o ia la fuga in jurul mesei, trece iute pe langa Costel si dispare ca fulgerul in fundul gradinii.
Scuturandu-se de ras, Costel se aseaza iar pe prispa, aprinde o alta tigara,  mai ia o gura de bere si ragaie zgomotos in timp o priveste pe Costandina cum topaie starnind colbul  pe drumul  spre padure.
- Asa fa, alearga ! Poate iti da popa o medalie, ca la olimpiada ...