Limitele fotografiei

O imagine este una reusita atunci cand iti transmite un anumit sentiment sau o stare. In momentul de fata sunt multi, foarte multi fotografi amatori sau semiprofesionisti care incearca sa surprinda o farama de viata.
In ciuda echipamentelor extrem de scumpe, fotografia este limitata deoarece foarte rar se poate imortaliza o idee. Binenteles ca in Photoshop se poate face orice, dar aceea deja nu mai e arta fotografica.
Actualitatea artistica in domeniul imaginilor a fost si va ramane mereu cea a picturii.
Dupa ce au depasit perioada cubista (eu prin cubism inteleg orice manifestare patologica a unor dementi care nu si-au luat la timp pastilele ..), pictura actuala a aratat ca se poate transmite si altceva in afara de imagini de cosmar, ca pictura poate fi si frumoasa. Fara a cadea in banalitate si fara a reveni la cliseee, pictura moderna arata ca si omul neinitiat are dreptul sa admire frumosul.
Fotografia va ramane apanajul unei elite ai carei membri vor sa se laude mai mult cu valoarea aparaturii  decat cu imaginile rezultate. Cand se intalnesc ei si-o arata, si-o masoara, si-o cantaresc si uneori si-o admira reciproc. La aproape cinzeci de ani dupa ce japonezii au inceput sa pozeze orice si oriunde si la aproape zece ani dupa ce japonezii au renuntat la acest obicei strident, romanii ar putea incerca sa evite penibilul starnit de kilogramele de echipament atarnate la gatul fotografului amator. Mai exista si  vorba aia ca marimea camerei foto ar compensa o deficienta la alta marime...
Intre un cocalar care isi poarta lantul de doua kile de aur la gat pentru a arata cat e el de bogat si un tanar care poarta la gat aceeasi valoare dar in echipament foto nu exista alta diferenta decat in muzica pe care o asculta.