.....

Previous


 Sărbătorile au trecut repede pentru Marcu. Prea repede.
 Înainte de Crăciun a tăiat porcul. Cu o seară înainte a ascuţit cuţitele şi s-a culcat devreme. Dimineaţa a venit Rusalin şi Mielu a lui Sandu şi au băut o ţuica fiartă, apoi au mers la coteţ. Porcul era mare şi blând. Sabina i-a pus o mână de porumb în troacă şi aşa a putut Marcu să-i lege piciorul din spate. Si totuşi, parcă simţise râmătorul ceva. Nu se dădea scos din coteţ. A trebuit să vină iar Sabina cu o mână de coceni în faţa lui şi aşa l-au dus până lângă mărul ăla mare. La un semn s-au opintit toţi trei şi l-au răsturnat. A început să guiţe şi să se zbată, dar degeaba. Nu se putea mişca sub genunchii lor. Marcu a luat cuţitul lung, i-a încercat tăişul cu degetul mare şi apoi a pipăit porcul sub guşă. Sângele a ţâşnit cald şi Marcu a tăiat atent tot mai adânc. În câteva secunde, din guiţatul disperat a  rămas doar un horcăit tot mai stins. Sângele curgea vesel în ligheanul pe care îl ţinea grijulie femeia. După un minut ligheanul s-a umplut şi porcul s-a liniştit. Marcu s-a şters de sânge şi a aprins o ţigară. Sabina dusese ligheanul în tindă și venea cu o tăviţă pe care fumegau nişte pahare. Au închinat şi au băut toţi trei.
 - Să nu va ajungă, băi! zise Rusalin.
 - Să dea Dumnezeu să fim sănătoşi şi să-l mâncăm pe tot...  
 Au pus paharele golite pe tavă şi Marcu a luat din nou cuţitul. A înţepat porcul la încheietura piciorului şi porcul a zvâcnit.
 - Să-l mai lăsăm un pic, să moară bine. Mai adă, tu, Sabină, nişte ţuică fiartă.
 Au mai băut un pahar. Marcu a încercat iar porcul şi de data asta nu s-a mai întâmplat nimic.
 L-au pus într-o cadă mare de lemn, special croită pentru aşa ceva. Au presărat porcul cu cenuşă, au adus un ciubăr de apa clocotită şi au opărit animalul. Apoi au început să-l râcâie cu lingurile. Apa fierbinte îi ustura la mâini, dar ei smulgeau părul fără să le pese prea mult. Întorceau porcul cu lanţurile în cadă şi într-un sfert de oră rămăsese porcul alb şi curat de zici că nu văzuse coteţul niciodată. L-au întins pe pământ, Marcu l-a acoperit cu paie şi i-a dat foc. Cu o furcă uşoară muta paiele de pe spate pe bot şi avea grijă să nu se ardă. L-au întors, l-au sprijinit cu două lemne sub coaste,  l-au pârlit bine şi pe burtă şi apoi l-au dus la despicat. Spălaseră de cu seară o uşă mare de lemn pusă pe doi căpriori şi acolo au aşezat porcul. L-au spălat iar cu peria pâna scârţaia şoricul şi au mai fumat o ţigară. A tras Marcu iar pe gresie cuţitul ăla mare şi a început. I-a tăiat o cruce pe frunte şi apoi l-a despicat pe sub fălci. Urmă ritualul de arătare a slăninii. S-a uitat după Sabina, dar ea era deja lângă ei, cu tabla plină de pahare de vin fiert.  I-a zâmbit Marcu şi a tras adânc cu cuţitul pe spinarea porcului. Pe linia unde a mers cuţitul, de la cap la coadă,  a apărut o slănină groasă de două palme, albă cu nuanţe rozalii.
 - Hai să trăim, băi. Uite ce slanină făină are.
 Au băut câte un pahar de vin fierbinte şi dulce şi abia apoi s-au apucat de măcelărit.
 În nici două ore au intrat în casă. Slănina era pusă la sărat, peste ea erau aşezate şuncile şi muşchii lungi, peciile. Carnea pentru tocat era pusă în vase emailate, bojocii, rinichii, şi inima fierbeau deja într-o oală uriaşă pe plită şi toată casa mirosea a carne proaspătă. 
 Sabina a șters bine masa şi a pus mâncarea de amiază. Încă de acum câteva ore, pe când ei măcelăreau afară, luase bucăţi de carne şi de slănină, le tăiase și le pusese la fript într-o cratiţă. Lângă friptură făcuse un pireu şi acum s-au pus la masă.
 Îşi scoteau din cratiţă bucăţi uriaşe de friptură şi puneau lângă ele câteva linguri de cartofi. Mâncau cu poftă şi îşi ştergeau grăsimea de pe bărbie cu bucăţi mari de pâine. Mâncau din castraveţii muraţi şi dădeau totul pe gât cu câte un pahar mare de vin. Când au terminat s-au rezemat pe spătarele scaunelor şi aşa au rămas câteva momente. Au aprins ţigările şi s-au uitat la Sabina cum se mişcă tăcută prin tindă. Le luase farfuriile din faţă şi ştergea masa cu o cârpă curată. După încă un pahar de vin au ieşit la umblătoare. 
După aerul rece de afară, în tindă i-a întâmpinat un abur gros şi un miros greu de fiertură greţoasă şi de maţe proapat curăţate. S-au apucat iar de treabă. Marcu învârtea la maşina de tocat şi cârnaţii se încolăceau lucioşi şi tari pe muşamaua de pe masă. Când i-au terminat, i-au dus în pod şi i-au spânzurat pe nişte lemne, să nu ajungă mâţele la ei. Apoi au făcut caltaboşii şi au umplut stomacul cu amestecătură de şorici, carne de la cap şi bucăţi de ureche. Toba au pus-o sub o tablă de lemn peste care au aşezat nişte pietre mari. Se făcuse seară când au strâns totul şi au şters iar masa. În casă era cald şi bine şi Marcu a rămas singur privind la foc. Sabina a intrat pe uşă aducând cu ea o pală de aer rece şi Marcu i-a zâmbit.
  - Hai Sabină, stai şi tu şi bea un pahar de vin.
Sabina i-a zâmbit, a scuturat din cap şi şi-a văzut în continare de treabă. Marcu o urmărea din priviri cum aranjează nişte scaune, strânge nişte cârpe şi şterge iar masa. Apoi a rămas cu privirile pierdute în sobă.

În seara de Crăciun, pe la cinci era deja întuneric. Marcu a terminat treaba din grajd, s-a spălat pe mâini şi a intrat în casă. Era aşa o lumina blândă şi toată casa era curată. În pomul împodobit cu o seară înainte străluceau luminiţe verzi şi roşii. De crengi spânzurau nişte omuleţi de turtă dulce, nuci şi mere legate cu aţă. Bomboanele de pom în veşminte colorate luceau şi ele printre crengi. Steaua din vârful pomului o găsise Marcu într-un cufăr vechi din pod şi acum stătea ţeapănă şi mândră aproape de tavan.  În dormitor a găsit un lighean cu apa fierbine şi haine curate aşezate cu grijă pe pat. S-a spălat bine, s-a bărbierit şi a turnat spirt în palmă. A dat iute pe faţă şi a început să ţopăie de durere. Îi luase faţa foc, dar se simţea bine. Când a coborât în tindă, Rusalin era deja la al doilea pahar. Sabina stătea pe un scaun şi îl asculta cum bate câmpii. Când l-a văzut pe Marcu a sărit iute şi a pus un ştergar curat pe scaunul ăla de ştia că-i place lui.  I-a surâs Marcu şi ea s-a înroşit toată. Rusalin a văzut toată faza şi început să râdă gros:
 - Cum dracu ai făcut, Marcule, de îţi cântă proasta asta în strună în halul asta?
Până să apuce Marcu sa  zică ceva, Sabina luă o tigaie de pe raft şi îi dădu una în cap lui Rusalin de îi sări ăstuia căciula. Marcu începu să râdă şi o chemă pe femeie lângă el. O aşeză uşor pe genunchi şi ea se lăsă sfioasă cu capul pe umărul lui.
 - Ho proasto, că mi-ai spart capul. Boala dracului! Ai turbat? Aşa te porţi tu cu frate-tău?
Marcu turnă în pahare, îi dădu unul lui Rusalin şi unul Sabinei. Vecinul dădu rachiul peste cap, se înroşi brusc, puse paharul gol cu grijă pe masă şi scoase un oftat.
  - Tare-i bun, Marcule.
  Din curte se auzi lătrat de câine şi Sabina ţâşni iute de lângă bărbat.


 " Sus la poarta raiului,
   Poarta raiului
   Șade maica Domnului,
   Maica Domnului..."

Se auziră tropăituri în curte, Marcu se ridică şi deschise uşa.  Un grup de copii cu obrajii roşii de frig cânta lângă fereastră. Marcu îi ascultă cu zâmbetul pe buze şi când terminară îi invită în casă.
Tinda se umplu de gălăgie.
 - La anul şi la mulţi ani, babule!
  -Să trăiţi,  măi pricolicilor. Ia luaţi de aici....
Marcu le dădu câte cinci lei la fiecare şi copiii o zbughiră veseli pe uşă.
Până pe la zece tot veniră colindători. Pe unii îi cunoştea de prin vecini, pe alţii nu îi ştia deloc.
 - Tu al cui eşti măi copile?
 - A lu' tata! zicea câte unul mai mintos. Ceilalţi râdeau şi Marcu zicea zâmbind
  - Da tu îl ştii pe tactu, măi puţă? Că nici mă-ta nu-l ştie.
  - Hă, hă, hă, râdeau ceilalti copii.
  - Nici mă-ta nu-l ştie, hă, hă, hă....şi-i trăgeau ăluia câte una peste cap...
Între timp se mai lipiseră la masa din tindă Dumitru Cârstea şi Sile a lui Fasole. Ciocneau pahare şi Sabina tot aducea pe masă cozonaci şi vin fiert. Când a apărut cu colinda Fănică Nebunul toţi erau cu chef 

 "Colindă, colindă
  Bagă iapa-n tindă
  Și-i dă fân să roază
  Și-o pupă-n găoază"

Râdeau toţi de colinda lui Fănică. Cine îl învăţase nu se ştie, dar asta era singura colindă pe care o ştia şi o spunea în fiecare an pe la toate casele. Omul avea vreo patruzeci de ani, dar avea mintea unui copil de cinci. Era mare şi blând. Râdea mereu şi când căsca gura i se vedeau gingiile umflate, dar era inofensiv. Tot satul îl ştia şi nu îi făceau rău nici măcar copiii.
 - Ia o ţuică, măi Fănică.
 - Nu beau ţuică, că a zis mama că nu e bună.
 Trăia cu mama lui, o bătrânică liniştită şi cumsecade şi nu ieşea din cuvântul ei.
 - Ia măi o ţuică, că nu te murciuluieşti de la atâta!
 - Nu, babule. Mai bine dă-mi trei lei.
 - Ia de aici cinci lei.
 - Nu mă păcăliţi voi pe mine. Vreau trei lei, nu cinci.
 Râdeau oamenii şi îi dădeau câte trei lei. Sabina îi puse într-o farfurie ceva de mâncare şi Fănică s-a aşezat pe un scaun într-un colţ. A început să mănânce cu farfuria pe genunchi, fără să mai bage în seamă pe nimeni.
 Lumea vorbea tot mai tare, fumul de ţigări îl tăiai cu cuţitul şi pe la unsprezece s-au hotărât să plece şi ei cu colindatul. S-au îmbrăcat bine şi au pornit. Prima oprire a fost la Ghiţă frizerul.

 "Trei păstori se întâlniră
  Trei păstori, se întâlniră.
  Raza soarelui, floarea soarelui
  Și aşa, se sfătuiră....
    ......."
 
 Vocile groase de bărbaţi au răsunat puternic în curte şi gazda a ieşit să-i asculte. Când au terminat au fost poftiţi în casă şi au fost îmbiaţi cu felii groase de cozonac şi cu pahare mari de vin.  Au sorbit din pahare, au mâncat câte o felie, au mai cântat o colindă şi s-au ridicat să plece
 " Foaie verde și-o colindă și-un colac legat de grindă" ...
  "Să fii gazdă sănătoasă..."
 Când au ieşit pe poartă l-au simţit pe Ghiţă în urma lor.
  - Staţi măi, că vin şi io la colindat.
 - Ia şi căciula, Ghiţă. Că e frig, strigă nevasta în urma lui.
 - Frig pe dracu, zicea frizerul încălzit de băutură.
 Următoarea oprire a fost la popă. L-au luat şi pe el la colindat. Cântau cocoşii a doua oară când au terminat de bătut satul. Când a ajuns acasă, Marcu cânta pe două voci:
 "Miluieşte Doamne pre robul tău..."
 A căzut de-a curmezişul patului şi Sabina s-a chinuit vreun sfert de oră să-l descalţe. Îi făcuseră ăia o glumă şi i-au înnodat șireturile...
 
 Dimineaţa de Crăciun a petrecut-o Marcu în pat cu zeamă de varză şi cu ştergarul ud pe cap.