Vizita

Stau relaxat in statia la autobuz cand suna telefonul.
- Sefu', sunt in intarziere cu zece minute.
- Nu-i bai! Ne vedem la birou.
Imi aprind o tigara si suna iar telefonul.
- Eu am ajuns mai devreme. Stiu ca era vorba de ora zece, dar am avut parte de un trafic de exceptie, asa ca am ajuns.
Aproape ma inec cu tigara si spun panicat:
- Ajung si eu imediat. Mii de scuze, Victor! Secretara a anuntat ca intarzie cateva minute, dar in zece  minute ajung si eu la birou!
Ma arunc intr-un taxi si strig la nenea ala:
- In Cotroceni! Rapid!
Nenea porneste in tromba si eu urlu in telefon:
- Astazi n-ai voie sa intarzii deloc! Vezi ca Victor e deja acolo! 

Fata o ia la goana pe straduta, il imbranceste pe nenea ala care sade fara treaba in fara cladirii., descuie rapid si se uita panicata prin jur.  Trebuie sters praful, trabuie luate agendele ce stau aruncate aiurea pe birouri si ....suna interfonul. Se uita sa vada cine vine asa devreme la firma si il vede pe cel pe care aproape il daramase mai devreme.
- Cine-i?
- Eu sunt Victor.
Liniste....

Sar din taxi si o iau la fuga. Urc repede scarile si ma intind pe jos cu doua trepte inainte de intrare. Trag un "fuck" rapid, ma scutur pe genunchi si intru in birou. Victor zambeste si eu nu stiu cum sa ma scuz pentru intarziere. Secretara sta pe langa noi si nu stie ce sa faca cu mainile.
- I-ai facut o cafea?
- Lasa, ca nu e nevoie...
- Hai pana jos, ca sa bem un ceai, o cafea, o tuica.... gasim noi ceva.
Intre timp mai apar si alti colegi si ne punem la taclale. Victor pare in largul lui si oamenii se simt bine pe langa el. Zambeste in felul lui special si spune povesti. Eu stau pe terasa, trag cu sete dintr-o tigara si privesc. E bine.
Vine o alta colega si eu fac prezentarile:
- El e Victor.
Mai discutam de una, de alta si colega ma intreaba:
- Pe cine mai asteptam?
- Mai trebuie sa vina Alexandra. Oricum, mai e timp...
- Si preotul cand vine? il intreaba aceeasi colega pe Victor.
Victor zambeste incurcat:
- Eu sunt preotul!
- Tu esti? Aoleu maicuta mea! Scuze! Iarta-ma! Sarumana parinte!
Pe mine ma umfla rasul si ii cer permisiunea lui Victor sa pomenesc de asta pe blog.

La ora zece, Victor s-a schimbat in haine preotesti, s-a facut liniste si Preotul a inceput sa isi faca Miracolul.  Ca orice crestin de ziua a opta ce sunt, ma simt stingher si stau cu mainile la spate gandindu-ma ca o sa scap repede si de treaba asta. Dupa un minut am inceput sa il ascult, apoi am inceput sa inteleg ce spune. Nu stiu cand, atmosfera a devenit bizara, aerul  a capatat o claritate rara si parea ca sunetul patrunde peste tot.
Simteam ca Omul ma domina si ca sunt parte din Ceva.
Nu a durat mult. Cel putin asa cred. Cand s-a terminat parca s-a rupt o vraja si o fata a izbucnit in plans. Nimeni nu stia ce ni se intamplase. Ma uit la Victor si il vad zambind.  Ma uit la ceilalti si le vad lacrimi in ochi. Unul singur statea impietrit si eu, ca orice dobitoc ce se respecta, il zgaltai si strig la el:
- Tu de ce nu plangi, mai? Ia zi! De ce?
Uite asa am reusit ca stric toata atmosfera aia magica
Apoi au inceput glumele:
- Ai vazut cati draci au zburat din sefu cand l-a stropit cu agheasma?
- Vreo suta, dar lasa ca si din tine au iesit vreo trei mai mititei...
- Ba din tine... vreo zece...

Victor s-a schimbat de hainele preotesti si a parut ca e la fel ca oricare dintre noi
Si totusi...