Muzica pentru pietoni

Sunt mii de compilaţii de muzică pentru condus pe timp de noapte, pe ploaie, prin deşert sau prin parcare la Mall. Până acum nimeni nu a vorbit despre muzica pe care ar trebui (sau nu) să o asculte un pieton.
În primul rând, muzica trebuie să fie una săltăreaţă, altfel întârziaţi la serviciu şi vă ceartă şeful. Muzica săltăreaţă e de mai multe feluri. Există muzică house, hiphop sau chiar populară. Dacă urmăriţi atent pe un plimbăreţ cu căştile pe urechi puteţi şti ce muzică ascultă în funcţie de felul în care merge.
Dacă adoptă o poziţie de urangutan încruntat şi-şi tot aranjează o şapcă inexistentă, e clar ca respectivul îl ascultă pe Grasu. Dacă are o privire pierdută şi merge cadenţat nu înseamnă că e vreun militar ce ascultă o fanfară. Mai mult ca sigur e un sărman student politehnist ce îşi face creierii praf cu o melodie din aia cu bumţi-bumţi. Pe ăla care ascultă muzică populară în căştile mari cât nişte farfurii de ceai îl poţi recunoaşte tot după mers. Dacă merge în pas adăugat ascultă vreo jiană, dacă vi se pare că aleargă după cineva, ascultă sârba în căruţă, şi dacă merge doi paşi înainte şi apoi se împiedică brusc, sigur ascultă o învârtită. Pe rockeri îi puteţi deosebi mai uşor după tricoul jegos decât după mers, dar asta e altă discuţie.
Atenţie! A nu se asculta manele pe stradă! Maneliştii se pot identifica foarte uşor în primul rând după trăsături şi apoi după mirosul de transpiraţie şi parfum ieftin pe care îl lasă în urma lor.  Pentru a se evita eventualele repercusiuni pe care le poate avea o întalnire cu un rocker metalist sau chiar cu oameni de bun simţ sunt nevoit să repet: manelele se pot asculta doar în maşină, de preferat într-un Audi de neam prost.