O zi normal de frumoasa...

Ziua de ieri a inceput devreme, cu pustoaica aia mica tragand de mine sa mergem sa vedem rezultatele de la bac! Deoarece la tv anuntau ca se vor afisa din moment in moment, am plecat de acasa fara sa mai beau cafeaua. La liceu ...liniste. Cativa copii plictisiti ne informeaza ca afisarea se va face cel devreme la ora 12 si cel tarziu la 14, asa ca am plecat sa bem o cola in "Green". Asa am aflat si eu unde s-au dus banii mei in ultimii ani. O cunosteau chelnerii de la crasma pe aia mica ! Dar de, era si asa destul de stresata, asa ca am trecut peste.
Dupa ce am pierdut vreo juma de ora pe acolo, am plecat spre Cismigiu. Am luat o shaorma mare, presupunand ca ne era foame la amandoi, dar aia mica nu putea inghiti nimic, asa ca m-am sacrificat eu !
Dupa ce am terminat singur mancarea, am aprins cate o tigara si, in momentul ala a inceput! Intai un zgomot difuz si apoi sunetul clar al unei fanfare!
Am plecat spre chioscul unde se canta si acolo AM VAZUT OAMENI ZAMBIND !
O gramada de oameni de toate varstele dansa. Atmosfera din asta am mai vazut la doar tv, prin capitalele tarilor alea faine. Fara inhibitii, fara nici un fel de probleme,  oamenii dansau si se simteau bine. Cei care treceau pe acolo zambeau instantaneu, iar unii se opreau sa faca poze!

Dupa aproximativ o ora, orchestra a atacat Marsul lui Radetzky, asa ca noi am plecat iar spre liceu.
Pe drum primim un telefon care ne spune sa ne grabim, pentru ca listele sunt afisate deja.
Cu shaorma sarind prin stomac, am luat-o la fuga. Acolo, aceeasi copiii plictisiti se uita ciudat la noi si incep sa rada. " Nu se afiseaza nimic pana la doua, nene. Pe voi cine v-a fraierit  ?  "
Mai era o ora pana la doua, asa ca am ramas sa ne bata soarele in cap la poarta liceului ! Aia mica tremura de emotie, iar eu faceam glume proaste pe seama celor care ne tineau in soare. Zvonurile alergau de la un copil la altul, si lumea incepuse sa se stranga in numar tot mai mare. O cunostinta ne spune ca stie sigur de la cineva care a auzit de la un prieten care a vorbit cu portarul liceului ca sunt patru picati la bac ! Aia mica bataia nervos din picioare, isi frangea mainile si vroia sa stie cine erau ceilalti trei care au picat bacul in afara de ea. Am incercat toate metodele de linistire, dar nu a mers nimic. Intr-un final apar si televiziunile si atunci am fost sigur ca nu mai dureaza mult...
Suntem scosi afara din curtea liceului si niste neni lipesc listele la avizier. Erau a dracului de meticulosi si minutiosi. Pana nu au fost listele aranjate la dunga si milimetru, nu ne-a permis nimeni sa ne apropiem.
In sfarsit suntem lasati inauntru. Zbierete, strigate si imbranceli, de zici ca eram la Liceul de Termopane din Frecatei !
O astept pe aia mica sa iasa din inghesuiala si o vad  ...plangand. Am inlemnit !
Zice aia mica : "Am luat ! Uite notele ! " Ma uit pe ele si vad notele normale pentru cat a invatat. 
Tata, zice ea cu genunchii tremurand, cred ca am copiat gresit de la avizier ! S-ar putea sa fie notele altul copil !
O asez pe bordura si ma arunc in inghesuiala. Degeaba ma panicasem ! Notele erau ale ei.
Ma reped si o iau in brate,  o felicit si parca lumea e si mai frumoasa.
Apoi incep telefoanele: acasa, la sora-sa, la buni, la masamare, la matusi, unchi, verisori si telefoane de multumire profesorilor.
Discutii cu colegii : " ...tu cat ai luat ? ...felicitari ! "
Pupaturi, imbratisari si lacrimi de bucurie ...
In drum spre casa, am luat un tort si ceva de mancare. Sarbatorita de acasa tocmai isi terminase treaba si ne astepta. Am luat-o de la capat cu povestirile, lacrimile si imbratisarile.
Dupa ce am cantat " La multi ani ! ", am mancat o felie de tort si am inceput sa ne pregatim pentru concert.
Mi-am luat shortul ala cu care merg la piata, un tricou rezistent la transpiratie si praf si am plecat toti trei spre Best Fest.
Acolo alta nebunie, pentru ca aia mica isi scosese de la mana bratara din prima zi de concert si a trebuit sa-i luam iar bilet !
Concertul Caro Emerald a fost superb ! Profesionisti desavarsiti, au facut atmosfera si la un moment dat m-am trezit urland si eu impreuna cu multimea de muieri de care eram inconjurat...
Am mai trecut pe celelalte scene, am ascultat muzica buna, dar am fost atat de obositi incat nu am mai stat pana la Pulp...
Nu ma intrebati la ce ora am adormit, ca nu stiu !
Tot ce stiu este ca a fost o zi frumoasa, ceea ce va doresc si voua sa aveti in fiecare zi !