Romania, caz particular (prima parte)

Blestemul ala chinezesc cu vremurile interesante ne-a lovit si pe noi.
Insa putini sunt cei care inteleg cu adevarat schimbarea.
Lumea in care traim se schimba rapid si institutiile actuale  nu tin pasul.
Statul e invechit si toate componentele lui se opun instinctiv si hotarat la orice ar duce la eliminarea birocratiei. Aceasta birocratie care este  necesara oricarui stat, acum e supradimensionata si actioneaza ca o frana in calea dezvoltarii.
Se tot spune ca traim in epoca informaticii si a informatiei. Asa este, dar statele moderne nu traiesc in aceeasi lume ca si populatia.Peste tot in lume s-a creeat o falie imensa intre vechiul stat si realitate.
Popoarele, asa cum le stiam noi de  la scoala, nu mai exista. Poporul francez e un amalgam de francezi, tunisieni, marocani, romani....In Statele Unite lucrurile stau la fel.
Populatia s-a divizat, as spune chiar ca s-a gentilizat. Instinctiv, oamenii simt ca ceva nu e bine si atunci apare retragerea din mecanismele sociale clasice. Prin globalizare si mondializare lumea a devenit prea mare. Cetateanul de rand  nu poat concepe schimbarea la nivelul la care se intampla sau nu o poate accepta. 
Astfel, revenirea la valorile traditionale se face in toata lumea. Se exagereaza vechile valori. Tribul,  familia si comunitatea locala devin tot mai importante. Astfel, oamenii incearca din instinct sa comprime lumea, sa o aduca mai aproape de intelegerea lor.
Politicienii au dat gres. Sunt foarte putini cei care i-au citit si inteles pe Habermas, Honneth, Janowitz sau Plessner. Majoritatea politicienilor discuta si iau decizii in termenii economici, sociali si politici stabiliti de Adams sau Locke.Noi traim intr-o societate postcapitalista, in care nu se mai regasesc nici Marx nici Kant. Au existat diverse incercari de intoarcere a istoriei, dar tot ce au facut si fac respectivii conducatori este sa stabilizeze pe moment societatea, condamnand-o la stagnare pe termen scurt, izoland-o si creand premisele uneo explozii sociale viitoare. Exemplele sunt deja clasice : Cuba, Coreea de Nord sau  Belarus. China, dupa o perioada de stagnare izolationista a deschis incet si cu succes supapa catre sociatetea actuala, creand astfel un pseudocomunism actualizat care este mai capitalist decat insusi capitalismul american.
Accesul global la informatie duce discursul politic in derizoriu.  Istoria ne invata ca politicienii nu se schimba. Discursul lor clasic nu are alt efect decat indepartarea alegatorilor. De aici decurge separatia actuala dintre politicieni si societate. Statul si-a uitat rolul si cetatenii nu se mai regasesc in priotitatile guvernelor. Ruptura dintre stat si populatie este una adanca. Vechile formule politice care spun ca doar cei ce voteaza conteaza se dovedesc astazi mincinoase. Cei care nu voteaza reactioneaza lent si subversiv.
Accentul pus pe financiar este normal pentru cei care conduc, dar este anormal pentru cei care platesc impozite. Falimentul statelor este unul greu de evitat deoarece nimeni nu mai vrea sa plateasca datoriile altora.
Polarizarea sociala a dus la o prapastie intre cei bogati si cei saraci. Oamenii simt  la nivel primar ca datoriile statului au fost facute pentru imbogatirea celor deja bogati. Nici un discurs nu ii poate convinge de contrariu. Bancile, ca reprezentanti ai oligarhiei, au fost luate in vizor de manifestantii din toata lumea. Occupy Wall Street e o manifestare care arata ca cetateanul de rand vrea dreptate in sensul direct si imediat. Daca in feudalism lumea era la discretia seniorului, societatea actuala este la discretia bancilor ca reprezentanti ai seniorului capitalist. FMI-ul, Banca mondiala si alte asemenea organizatii sunt interesate in primul rand de bunastarea sistemului financiar bancar, dar cei care sunt chemati sa plateasca datoriile facute fara voia lor nu mai sunt dispusi sa o faca.
Aici intervine un alt simptom. Cel al nereprezentivitatii. Statul democratic este prin definitie unul reprezentativ si participativ.  Cetatenii conduc prin reprezentanti si participa activ la luarea deciziilor care ii privesc. Globalizarea ca fenomen general a dus la un mecanism in care deciziile se iau de altcineva, care nu are nici o legatura cu cetateanul. Noua  ni se spune ca trebuie sa punem nu stiu ce impozit pentru ca asa vrea FMI-ul., sau UE, dar atunci care mai e rolul Parlamentuliu national ? De ce mai avem alegeri daca alesii sunt  neputinciosi ? De ce se mai spune ca traim intr-o democratie ? Democratia nu inseamna doar libertatea de opinie, ci in primul rand accesul populatiei la decizia politica. Atunci cand aceasta nu se mai intampla, apare o problema. Mecanismele politicii clasice nu mai au efect. Se spune ca "poti minti pe cineva mereu si ca poti minti pe toata lumea o data, dar nu poti minti pe toata lumea mereu ". Asta se intampla acum. Minciunile inevitabile politicii de tip vechi nu mai au efect. Chiar daca lumea se face ca le crede si accepta formal jocul democratic, se asteapta o schimbare. Schimbarea asta e asteptata in toata lumea.
Criza actuala nu e una a datoriilor suverane, ci este o criza a sistemului democratic. Acest tip de democratie si-a atins limitele. Ce va urma ? Nimeni nu stie.
Dupa cum vedem  si in manifestatiile de la noi, lumea e derutata, confuza si pare ca nu stie ce vrea. Criza de comunicare a actualului guvern a fost scanteia care a aprins si la noi focul ce mocnea de ani de zile in subcontientul maselor. Cerintelele protestatarilor sunt diverse, de la pensii si salarii pana la salvarea  Rosiaei Montane. in ciuda diversitatii lor, aceste cerinte ne spun un singur lucru : lumea vrea o schimbare reala. De aia, pe cei care protesteaza nu ii intereseaza partidele sau politicul .Strigatul de " Jos Basescu "este unul simptomatic si general. Basescu este acum  simbolul politicianului roman.
Cei care au ocupat Wall Street-ul nu au avut nici ei cerinte clare. Lumea simte ca e nevoie de schimbare si populatia de rand nu poate exprima clar aceasta . Drama societatii  romanesti se suprapune peste lipsa unei societati civile. Distrusa intentionat de comunism , elita intelectuala nu exista in Romania. Nu exista repere morale romanesti.  "N-avem un scop,n-avem un stat,n-avem un lider " spuneau atat de plastic si corect niste muzicieni. 
Care va fi urmarea  ?