Uluitoarea viaţă a uimitoarei femei numită Marişica

Născută într-un sat uitat de lume si crescută între găini şi gâşte surde, Marişica s-a facut fată frumoasă.  I-au crescut oleacă ţîţele, s-a dat cu cârmâz pe buze şi a intrat în rândul lumii. După ce a terminat şase clase la şcoala din sat, Marişica a plecat în oraş ca să lucreze în comerţ. De locuit a locuit la vară-sa aia şchioapă care avea o tarabă în piaţa mare, aşa că nu dădea banii pe chirie. În fiecare dimineaţa Marişica  se prezenta la ora opt la standul cu batiste şi baticuri din mall-ul central. Acolo stătea până la ora şapte, când venea patronul turc să o scoată la shaorma cu de toate. ÎI placea turcului de Marişica, pentru că era tânără şi nu făcea fasoane atunci când ajungeau seara în garsoniera închiriată de turc.  Ăsta îi ridica poalele în cap şi o trântea pe dormeza desfundată de lângă ficus.  Marişica mai zicea şi ea din când în când câte un “vai di mini, nu sî poati, că-i ruşîni”, în timp ce îl ajuta pe turc să-i descheie sutienul  decorat cu flori si fluturi.

Azi așa, mâine la fel, ajunge Marişica majoră și își dă seama că fata care lucrează în paralel cu ea e plătită aproape dublu față de ea. Îi face o scenă monstruoasă turcului și acesta îi spune candid că cealaltă fata are liceul și de aia o plătește mai bine. Cade pe gânduri Marişica și se înscrie la seral să-și termine studiile. Se îmbârligă cu profesorul de fizică și se urcă nonșalant pe catedra profesorului de istorie și așa ajunge fata să-și termine școala. Bacalaureatul nu l-a mai dat, că scorpia de chimie abia a trecut-o și i-a zis că la cât e de frumoasă și de proastă nu are nevoie de încă o diplomă.

 Cu liceul terminat, Marişica nu a mai stat la turc. S-a angajat imediat ca secretară la un cabinet de recuperări datorii unde avea doi patroni. Unul tânăr care termina repede și altul mai bătrân care o mozolea juma de oră și cam atât, că altceva nu-i putea face.   Când l-a vazut pe unul din clienti, a ştiut Marişica că ăla e ursitul ei. Tânar şi frumos,  avea omul ceva incurcături financiare momentane, dar avea părinti bogaţi şi avea şi apartamentul lui propriu. Marişica s-a pus pe capul lui şi în câteva luni era ăsta în limbă după  ea. Îi făcea toate poftele, o ducea la teatru şi la concert la Ateneu a dus-o.  Într-o zi, la insistentele  Marişicăi a dus-o chiar şi la un concert de muzică populară, unde a dat mâna cu Sofia Vicoveanca şi  cu Romică Ţociu. Îl lăsa pe băiat să o ţină de mână şi să-i cumpere flori din alea scumpe de la florarie, dar atât. Într-o seară, când bietul băiat a vrut să o sărute, i-a cârpit Marişica o palmă de a văzul ăla stele verzi. “ Io îs fată serioasă ! Îs domnişoară şi mă păstrez până la căsătorie “ s-a justificat Marişica pentru palma trasă.  Cu hormonii tropăind şi cu ochii holbaţi la ţaţele domnişoarei, a cerut-o ăsta in căsătorie.  Atâta i-a trebuit Marişicăi. Avea un bărbat care îi dădea cardul de salariu, avea un apartament cu trei camere şi balcon şi avea şi o slujbă frumoasă. Cu banii ei făcea ce vroia, fără să dea socoteală nimanui, că ...de, erau banii munciţi de ea ! Viaţa era frumoasă pentru Marişica.  După un an  a venit şi primul copil. Blond cu ochi albaştri, semana leit cu fratele soţului.  După sarcină s-a lăsat de serviciu Marişica. S-a îngrăşat vreo treizeci de kilograme şi acum avea ţâţele cât lubeniţele de la Dăbuleni. Frumoasă femeie ajunsese Marişica. De parerea asta a fost şi medicul veterinar din satul ei natal. Că s-a dus câteva luni pe acasa, Marişica, ca să mai aibă şi altcineva grijă de plodul care plângea mereu. Acolo, într-o marţi, veterinarul a răsturnat-o pe un maldăr de coceni si a gâfâit Marişica sub veterinar cum nu o făcuse nici cu turcul. După alte nouă luni a născut iar Marişica,  şi al doilea copil a făcut-o să slăbească. Toată ziua alerga dupa ăla mare şi după medicamente pentru ăla mic. Se născuse cam bolnăvicios pruncul si  era mereu prin spitale. Când a dat Domnul si a crescut si ăsta, Marişica era iar femeie frumoasă. Slăbise mult, dar nu şi la ţâţe, aşa că îşi cumpăra mereu cămăşi cu decolteul până la buric şi purta numai maieuri cu imprimeu,  de le cădeau proteze babalâcilor de prin tramvaie. Se bucura Marişica de frumuseţe. În fiecare zi avea căte o surpriză plăcută: ba o bulănea unul prin autobuz, ba o invita câte un golan la o cafea. E adevarat că nu se ducea chiar cu oricine. Trebuia să arate cu adevarat bine masculul şi să aibă şi ceva bani.  S-a îmbolnăvit doar odata. A luat de la un jandarm nişte păduchi laţi pe care i-a dat şi soţului. Când a făcut soţul scandal, ea i-a sărit în cap.  Că nu e adevărat şi că el umblă cu toate nespălatele şi el a îmbolnăvit-o pe ea şi că o să bage divorţ! După zile întregi de scandal, soţul şi-a dat seama căutând pe google că poţi lua păduchi laţi şi dacă nu te speli pe mâini după ce te-ai sprijinit prin metrou si autobuze, aşa că subiectul a fost inchis. Soţul şi-a cerut iertare şi ea l-a iertat plecând singură pentru două săptămâni de concediu în Bulgaria.  Acolo a fost cu adevarat frumos pentru Marişica. A făcut plajă în ţâţele goale.  Chelnerul de la restaurant nu a vrut să-i ia nici un ban pentru nimic, atâta doar că venea şi el seara cu un suc la ea in cameră. Totul a mers de minune până când a venit chelnerul mai devreme într-o seară şi a prins-o cu un coleg de-al lui, moldovean de peste Prut. A ieşit scandal, cei doi s-au bătut şi au pus-o pe Marişica să aleagă. Greu a fost, dar până la urmă Marişica s-a ales cu moldoveanul. Ştia ea de ce.  Avea ăsta un stil de a o pune capră ce îi aducea aminte de tinereţe şi de ziua când a prins-o popa la furat de prune în cimitir.

A ajuns Marişica la maturitate şi parcă nu mai avea astâmpăr. Nimic nu-i mai convenea. Ba că bărbatul ei e cam prost, ba că aduce prea puţini bani în cas, ba că vecini sunt nişte nesimţiţi şi nu o salută aşa cum ar trebui salutată o mare doamnă ca ea. A încercat Marişica de  toate. A încercat cu ceaiuri de puţa popii si de başina sasului si ...nimic. A încercat cu vodca si cola, dar degeaba. L-a încercat până şi pe studentul mulatru ce stătea în chirie la etajul doi şi tot degeaba....Se simţea rău Marişica!

Se uita în oglindă şi vedea riduri pe obrajii altădată rumeni. Ce i-a pus capac a fost o întâmplare  simplă. Era cu fata cea mică în metrou şi a văzut că-i zâmbeşte un tânăr de vreo douzeci de ani. Marişica a roşit toată, a zâmbit aşa cum numai ea ştie şi şi-a desfăcut discret picioarele, ca să-i vadă frumuşelul ăla chiloţii noi galbeni cu frunzuliţe verzi. Când şi-a ridicat iar privirea a observat stupefiată că nenorocitul ăla îi făcea ochi dulci fetei. Marişica a luat-o de păr şi a târnosit-o prin tot metroul zbierând către ea: Caţea în călduri ce eşti ! Curva mică ! Aşa te-am crescut eu, fă ? Fir-ar mă-ta a dracului de proastă !

A căzut la pat Marişica!  De nervi nu mai putea nici să mănânce. Obrajii i s-au buhăit, ţâţele i s-au lăsat şi acum îi atârnau ca doua bretele. Căpătase o culoare pământie Marişica şi a dus-o soţul la doctor. Ăla i-a recomandat vitamine, nişte pastile scumpe cu  extract de placebo şi mai ales o viată linistită. A plecat iar Marişica la ea la tară şi acolo a prins culoare în obraji. Ziua stătea la poartă cu vecinele şi noaptea după poartaă cu caţiva copii de vreo  paisprezece ani. Îi învăta de toate Marişica. Asta până a prins-o vecina mai băgăreată care a pârât-o la mama baiatului. Scandalul ce a urmat s-a lăsat cu strigăte, huiduieli, câţiva dinţi scoşi cu sapa şi cu plecarea Marişicăi la oraş.

Acuma ce ar mai fi de spus ? Marişica e mai bine de când ii face vizite studentul din blocul vecin. E student la medicina şi soţul îi plateşte caţiva lei la salariu, Marişica îi face câte o vânătă coaptă şi câte un ardei umplut , că e cam slabuţ baiatul şi trebuie să prindă puteri!

Despre Marişica v-aş mai scrie, dar cred că toţi o cunoasteţi pe sarmana femeie, aşa că îi ştiţi isprăvile şi viaţa mai bine ca mine, prin urmare vă invit să continuaţi povestea la voi pe blog,  sau poate doar in gand.... .