Domestice.

Romică e tolănit într-un fotoliu şi paharul de bere din mână i se înclină pe măsură ce ochii i se închid tot mai mult. Coana Livia stă pe un taburet, că o doare spatele şi se ridică greu din fotoliu. Croşetează un fular violet pentru la iarnă. Ştie ea ce ştie! Ea nu e ca proastele alea pe care le prinde iarna nepregatite. Are unşpe borcane de zacuscă şi o ladă de la congelator e plină cu vinete şi ardei copţi. Coana Livia dă din cap multumită.
-Mmmm, ce bune vor fi la Craciun, işi spune ea in gând...
Televizorul bâzâie încet. E dat pe meci şi comentariul se aude în surdină.
Coana Livia mai croşetează un rând şi apoi se uită la soţ. E în şortul ăla roşu vechi, pe care el ar vrea să-l arunce, dar pe ea nu o lasă inima. Un maieu care a fost alb de nou abia ii acoperă burta lui Romică. E mic şi gras, dar ea îl iubeşte aşa cum e. Pe cap nu mai are păr decât în părţi, dar ei i se pare frumos. Îşi aduce aminte de ziua în care a cerut-o de nevastă. Era îmbracat în costum şi îl sugruma o cravata verde în carouri. Ahh, ce vremuri! Dar şi ea era frumoasă. Toţi maiştri de la sectia călcătorie de la Apaca se frecau de ea când treceau pe acolo. Putea să ia pe oricine. Chiar şi pe un inginer care a înghesuit-o într-o debara într-o sâmbatâ seara. Dar ea l-a preferat pe Romică. Era tare Romică  Pe atunci. facuse rost de un serviciu la taximetre şi o ducea peste tot cu maşina. Se înverzeau de invidie vecinele cînd se dădea ea jos din taxi la tară la Maglavit. Acum a îmbătranit şi ea. Are un capot vineţiu cu flori şi o basma roşie sub care transpiră din greu.Ea nu s-a îngrăsat deloc. E şi acum slabă ca o scândură. Părul i-a albit de tot de la treizeci de ani, de când le-a luat foc apartamentul, dar acum nu se mai vopseşte. Dusă de gânduri, îsi lasă mâinile în poală şi priveşte pe fereastră. A crescut mult gutuiul pe care l-a pus ea la doi ani de când s-au mutat în bloc. Nu-s bune gutuile, dar ei îi place să stea pe geam şi să se uite.
-Goooool ! Gol, gol, goooooooo! strigă crainicul la televizor.
Romică tresare şi îşi varsă jumate de pahar pe maieu. Trage o înjuratură scurtă şi îşi bea dintr-o sorbitură restul din pahar.
- Ce dracu ai, tu femeie, de ai dat mai tare la televizor? Cine a dat gol ?
- Cine a dat gol, cine a dat gol... Pe mine mă intrebi cine a dat gol ? Un ăla de la o echipă o fi dat gol.
Romică se şterge pe chelie de transpiraţie cu prosopul pus strategic pe marginea fotoliului.
Dă-i dracului cu fotbalul lor, că sunt toate aranjate, zice Romică scârbit. Îsi umple paharul din pet-ul de doi litri de pe măsută şi soarbe încet. Râgâie încet, cu mâna la gură şi se lasă iar pe spate.
- E al dracului de cald, tu femeie. .
Coana Livia dă încet din cap fără să-şi ia ochii de la lucrul de mână.
Romică ia telecomanda şi schimbă plictisit canalele. Dă peste un documentar cu pinguini şi pune telecomanda pe măsuţă. Se uită în linişte câteva minute şi parcă nu mai e aşa de cald dacă se uită la gheaţă, gheţari şi ninsori. Coana Livia se uita şi ea cu coada ochiului şi zice cu un aer superior:
- Vezi Romică, până şi pinguinii îşi fac casa frumoasa ca să atragă nevestele. Uită-le la ei. Cât sunt de mici muncesc toata ziua ca să aibă un cuib cât mai frumos.
Romică tace inteligent şi soarbe din berea care i se scurge pe barbie până pe maieu.
- Uite mai Romică, până şi pinguinii din Antarctica işi infrumusetează casa...
- Du-te in Antarctica, dacă vrei casă frumoasă, zice într-o doară Romică şi mai ia o gură de bere.
- Ai putea să faci şi tu ceva in casă, că până şi pinguinii... continuă pe un ton didactic coana Livia.
Romică ia telecomanda şi dă la loc pe meci. Se lasă pe spate şi se uită cu ochii mijiţi cum fugăresc ăia mingea. Pleoapele îi cad tot mai des şi paharul din mână i se înclină spre burtă.
Coana Livia se uită la el cum moţaie şi zâmbeşte. Îşi reia lucrul şi se gândeşte la copii. Oare in Canada e la fel de cald ? Deseară, când vorbim cu Marius, o să-l întreb dacă sunt pinguini in Canada....