Kilipirim

Anul trecut am venit de la Kilipirim cu taxiul, pentru că altfel nu puteam duce toate cărţile cumpărate. Anul ăsta am venit acasă cu bani în buzunar.
Majoritatea cărţilor de anul ăsta erau de vânzare la zece lei. Preţul de librărie era de unsprezece sau doisprezece lei, aşa că mare brânză nu făceai dacă le cumpărai de la târg. Erau şi cărţi mai ieftine, la cinci sau chiar la trei lei. Acelea sunt cărţile pe care oricum nu le-ai fi cumpărat niciodată, deci stăteau şi aici nevândute.
Tarabele erau pline de tot felul de broşuri despre cum să trăim Bio mâncând rahat organic. Deoarece sănătatea este nepreţuită, preţul "cărţilor" despre fericirea Bio este unul pe măsura. Reduceri? Ha, ha! Pe site-ul editurilor le găsim la jumătate faţă de preţul de la târg.
Ce am mai găsit pe acolo? Cărţi despre istoria femelelor de iepuri galbeni  şi tone de maculatura "creştină". Predica de pe muntele Găina, Epistola lui Zalmoxes către Caracaleni şi Biblia ilustrată a Duhului din Lampă, toate sunt la vânzare cu zece lei. Deoarece prostia omenească este infinita şi are bani, ăsta era singurul stand unde am văzut oameni stând la coadă să cumpere ceva. Mai nou, Nemira se adresează numai milionarilor în franci elveţieni, iar celelalte edituri nu au nici ele cărţi care să se adreseze buzunarelor oamenilor normali. Această politică poate fi una falimentară deoarece ăia care au bani pe măsura preţurilor nu ştiu să citească prea bine sau aruncă de obicei cu banii în Gutză şi în Puradelu' Minune.
La etaj e jale mare. Câteva monede având chipul lui Carol se plictiseau alături de nişte cărţi jerpelite pe masa unui anticar aţipit, iar alături de el moţăia un nene care vindea cursuri de tango.
Am plecat, înjurând cu năduf politica românească de a strica ce e bun, şi sperând că la anul va fi mai bine.  

P.S. Era să uit de găleţile aşezate strategic pentru a colecta apa ce picura, poetic şi pitoresc, de undeva din tavan...