Gaudeamus ...

Fetita mergea tantosa pe langa tatal ei si era tare mandra. Avea un ghiozdan nou si in el erau pensule, creioane si acuarele. Ii era putin cam frica, asa ca strangea bine de degetul omului si alerga cu pasi marunti ca sa tina ritmul cu el. Cand vorbea cu el, ridica privirea spre cer si atunci ii tremurau cele doua codite prinse cu atata grija de dimineata.Era prima zi de scoala.
- Tati, sa nu uiti sa ma iei de la scoala.
- Nu uit, cum sa uit? Nu o sa ma misc de aici pana cand termini. Aici ma gasesti.
................
................
Cand ajunse acasa , omul se lasa ostenit  intr-un fotoliu. Fetita aparu imediat si i se cuibari in brate.
- Tati, te rog sa nu uiti de serbare. De cate ori termin eu clasa a patra? O sa iau si premiu!
- Cum sa uit? Binenteles ca o sa vin la serbare! Nu ma misc de acolo pana cand te vad cu coronita.
................
...............
Mica domnisoara dracuia oglinda.
 - Tati, uite ce cos mare mi-a iesit pe frunte? Cum o sa ma duc eu la serbare cu ditamai cosul? Of, mai bine nu ma duc!
- Da-ti cu maglavais din ala de-al maica-ti si nu se mai vede..
Fetita se studie in oglinda multa vreme, se stramba scotand limba si apoi zise
- Wow, aproape ca nu se mai cunoaste. Tati, sper ca nu ai uitat ca esti si tu invitat! Termin clasa a opta si facem serbare speciala...
- Apoi daca sunt invitat, musai ca vin. Lasa cosul ala in pace si nu-l mai zgandari!
................

Domnisoara se invartea in mijlocul camerei.
- Tati, iti place rochita? Vreau sa nu rada de mine uratele alea de la liceu. Sincer, imi sta bine?
- Omul se uita doar cu un ochi la ea si maraie
- Iti sta bine. Acuma da-o jos, ca a costat o gramada de bani....
- Nu ai uitat, nu? La ora zece fix sa fii acolo. Serbarea incepe la zece jumate. O sa fie o intreaga nebunie. Am pregatit un  program special si concuram cu clasa a douasprezecea C. Dar nu le lasam nici macar acum, la final de liceu, sa castige. Oricum, tu nu trebuie sa stai prea mult.  Doar pana cand avem noi programul si pe urma poti sa pleci.
- Pai nu vii si tu acasa?
- Nu pot, ca pe urma ies cu colegii, dar te rog eu sa nu uiti. Trebuie sa vii sa ma vezi!
- Daca trebuie...
.........................................
..........................................

- Tati, te astept la ora 12. O sa dureze mai mult, dar dupa ce imi da diploma, tu poti pleca.
........
- Aloo tati, nu ai ajuns inca?
- In jumatate de ora ajung.
.....
- Alo, de ce nu ai ajuns inca? Pe unde esti?
- In cinci minute ajung.
Omul se uita nemultumit la gramada de tineri ce forfoteau peste tot prin curtea facultatii. Se strecura printre ei posomorat si plin de griji si deodata ii auzi vocea.
- Tatiiiii! Bine ca ai venit!
Tanara domnisoara il lua in brate si il duse la umbra.
- Hai sa facem niste poze. Dupa aia trebuie sa fug in aula, ca noi o sa stam acolo. Cand termina de vorbit profesorii o sa ne luam si noi diplomele. Te rog sa stai sa ma vezi pe scena. Vaaai, sunt asa emotionata. Poate ma impiedic pe acolo...
- Hai, fugi la locul tau, zice omul.
Caldura era sufocanta. Peste o mie de oameni erau inghesuiti in aula. Absolventi, parinti, bunici, prieteni...toti isi faceau vant cu evantaie improvizate.  Cuvantarile curg, machiajul curge, transpiratia curge si orele se scurg cel mai greu. Un nou profesor incepe cuvantarea:
- Cand eram eu tanar...
Studentii incep sa apalude. Profesorul se intrerupe si asteapta sa se termine aplauzele. Apaluzele se prelungesc. Cand se termina, dupa vreun minut, profesorul reincepe
- Cand eram eu tanar...
Aplauzele izbucnesc iar. Lumea izbucneste in ras. Profesorul multumeste si se aseaza. Nimeni nu mai are rabdare. Atmosfera e aproape electrica. Tanara domnisoara se ridica din cand in cand si se uita spre om. Il vede, ii zambeste si se aseaza multumita la loc.
Incepe defilarea absolventilor. Omul ii aude numele, se ridica pe varfuri si priveste indelung. De pe podium, domnisoara ii zambeste si omul ii raspunde salutand-o cu sticla de apa din mana.
- Uite tati, ce diploma mi-au dat.
Omul se incrunta si mijeste ochii. Citeste greu fara ochelari.
- E fain! Bravo! Acum ce faci? Vii acasa?
- Cum sa vin? Ma duc la prietenul meu si invat pentru licenta. Ne vedem peste cateva zile, dar vorbim la telefon. Acum trebuie sa fug! Paaaaa!

Omul merge incet pe trotuar si nici nu isi da seama ca parcurge pe jos distanta pana la serviciu. Are un zambet mare lipit pe figura si oamenii il ocolesc cu grija.
- Hmmm, de una am scapat, isi zice incet omul. Mai am una si gata!
Isi scoate telefonul si o suna pe aia mica
- Ce faci, copila? Esti bine?