Fantome

Copilul  se holba năuc la arătarea care se învârtea în jurul lui. Avea capul imens de la basmaua neagră şi îşi flutura mâinile înfricoşator. Era perioada aia speciala dintre noapte şi zi în care cocoşii cântau din răsputeri chemând soarele pe care îl bănuiau ascuns undeva în zare.
Fusese scos cu brutalitate din aşternuturile calde şi spălat pe faţă cu apă rece de la fântână, apoi şters cu un prosop aspru până când i se înroşise faţa. Când au plecat spre cimitir era întuneric şi câinii îi lătrau cu furie în timp ce ei mergeau grăbiţi pe mijlocul drumului. În mâna stângă copilul strângea cu putere câteva lumânări şi în mâna dreaptă căra cu greu un coş de răchită plin cu ceva greu. Nu ştia exact ce e acolo, dar o văzuse pe mamaia lui aseară cum îl umpluse şi îl acoperise cu un ştergar.. Era răcoare şi din pricina efortului transpirase Păşea mărunt pe lângă femeie şi nu ziceau nimic. Erau depaşiţi de alte persoane care treceau grăbiţi şi fantomatici pe lângă ei fără să spună un cuvant. Femeile aveau toate basmale mari pe cap şi chiar dacă îşi mijea ochii, copilul nu reuşea să recunoască pe nimeni.
Când au trecut pârleazul din cimitir, copilul văzu lumini sticlind pe morminte şi auzea mormăituri nedesluşite peste tot împrejur. De frică începu să-i clăntăne dinţii şi să-i tremure mâna cu panerul. Cănd au ajuns la mormântul lor, mamaia îi luă coşuletul din mână şi îi spuse şoptit să stea liniştit. Copilul vazu alte fantome care se foiau pe lângă ei, toate cu baticuri negre care le făceau capul imens şi simţi brusc un miros înţepator de tămâie. O văzu pe mamaia lui cum aprinde lumânări pe care le infige în pământul reavăn. Numară încet: una, doua , trei ...opt. Apoi se petrecu ceva cu adevărat înfricoşător. Mamaia lui începu să înconjoare mormântul învârtind sălbatic mâinile şi mormăind ceva ce nu întelese. Femeia înconjura mormântul cu pelerina fluturându-i în jurul corpului şi de câte ori trecea pe lângă el, copilul simţea mirosul puternic de tămâie arsă şi încerca să desluşească ceva din bolboroselile fără noima. Copilul închise ochii şi ţipă puternic atunci când simţi o mână pe umăr.
- Şşşşşt. Acum e rândul tău.
- Ce trebuie să fac? răspunse copilul îngrozit.
- Inconjori de trei ori mormântul şi îl tămâiezi în timp ce spui "Tatăl nostru" , zise mamaia în şoaptă.
-  Hai mai repede, că acuşi răsare soarele.
Cu caţuia de tămâie în mână copilul o lua la goană în jurul mormântului mormaind:
-  "Tatăl nostru care eşti în ceruri",  Tatăl nostru care eşti în ceruri.....
Atât îşi mai amintea din rugăciune, aşa că repeta la nesfârşit primele versuri
Nu vedea nimic în jurul lui şi se învârtea tot mai rapid în jurul mormântului, cu mirosul de tămâie învăluindu-l.
O văzu prea târziu pe mamaia lui, aşa că intră cu toata viteza în ea şi o dădu peste cap.
- Aoleu, chirăi sărmana femeie.
- Opreşte-te drace, că m-ai omorat !
Copilul se opri din alergat şi se uită prostit la  femeia care se zbătea să se ridice de pe mormânt, încurcată în fustele date peste cap. O lumânare peste care căzuse femeia îi aprinse un colţ de năframă şi sărmana bătrană începu să-şi care disperată palme peste cap. Când s-a ridicat de jos îi arse o palmă peste cap şi copilului,  apoi începură să strângă lucrurile împrăştiate din coşuleţ. Bătrâna scoase coceanul de la sticla de vin şi o deşerta pe mormânt, făcând semnul crucii cu vinul ruginiu.
Apoi plecară spre casă. Se vedea o geană de lumină, semn ca răsăritul nu era departe. Pe drum era plin de femei cu copii de mână.
Tataia îi aştepta pe prispă răsucindu-şi o ţigară din frunzele de tutun puse la uscat pe gard şi începu să râdă văzând basmaua arsă a bătranei.
- Ce facuşi femeie ? Ai dat foc la cimitir ?
- Pe dracu făcui, asta făcui! răspunse femeia.
- De ce nu venişi şi tu ? Crezi că îţi strică dacă te duci la sfânta biserică să aprinzi o lumânare pentru sufletul tău , păcătosule ?
- Lasă, că are cine se ruga pentru mine,  mustăceşte bătranul în timp ce se învaluie într-un nor mare de fum acru. La cât de mult te rogi tu, eu o să ajung direct în raiul ăl mai de sus.
Bătrâna nu-l mai bagă în seama şi trece ca o furtuna pe lângă el, direct în bucătărie. Acolo face repede focul si pune apă la fiert pentru mămăligă.
- Adu şi tu doua roşii din grădină, măi bătrâne. Stai toată ziua şi aprinzi  tutun şi nu faci nimic.
Bătrânul se ridică cu greu şi îi zice nepotului.
-Hai măi, să adunăm rosii, că nu mai scăpăm de gura ei.
Copilul o luă la fugă şi pâna ajunse bătrânul el umpluse deja cosul cu vreo zece roşii din alea mari şi frumoase.
-Ajunge copile, că nu putem mânca atâta.
Mai luară doi castraveţi şi o ceapă şi le duseră plocon femeii care mesteca tăcută la mămăliga ce bolborosea vesel în oală.
- Mergeti şi vă spălati, că altfel nu primiţi mâncare, strigă bătrana către cei doi si aceştia o luară la pas spre fântană. Îşi turnară unul altuia apă până se facu o băltoacă sub ei.
Se asezară toţi la masă şi bătrânul trase o gura din sticla de ţuică acră şi puturoasă. Ochii începură să-i lucească şi apoi se repeziră pe mâncare. Îşi puseră brânză peste mămăliga fierbinte şi mâncară cu poftă.
După ce au strâns de pe masă, au dat firimiturile la caine şi s-au asezat toţi trei pe prispă.
Bătranul începu să o necajească pe mamaie:
- Iar ai facut, femeie, ca indienii în jurul mormintelor?  L-ai pus şi pe ăsta mic să ţopăie ca diavolii prin cimitir?
- Taci păcătosule, că acolo sunt îngropaţi  părinţii mei şi acolo o să ajungi şi tu!
- Că parcă tu nu o să ajungi, mormăie bătrânul în timp ce-şi răsuceşte o altă ţigară...
- Să nu uiţi copile, zice mamaia. Să nu îi uiţi pe cei vechi. Sunt toţi acolo, în cimitir. Să nu uiţi!

Timpul a trecut, bătrânii s-au dus cuminiţi la locul lor din cimitir, copilul a crescut,  dar nu a uitat.
Casa bătrânească a rămas pustie, apoi s-a vândut. Acum stau străini acolo si pe la cimitir copilul nu a mai trecut.
Dar nu a uitat. Şi din când în când le povesteşte şi el copiilor lui despre bătrânii care se ciondăneau pe prispă.
 ..