Păpărada...

 

Nu era încă ora șapte când au intrat pe poarta. În curte, bătranul înseua calul, iar din bucătăria de vară se auzeau zgomote de vreascuri frânte.

- No, ați ajuns? intreabă el în timp ce se chinuia să strângă o curea la ham

- Am avut noroc. Trenul a ajuns la timp. Voi ce mai faceți? Bine, sănătoși?

- Bine. Cu lucrul, pe aici... Tu bătrână, vezi că ți-or venit musafiri!

In ușa bucatariei apare o femeie micuța de statură ce iși ștergea grabită mâinile de șorț în timp ce se indrepta spre noii veniți.

- O dat Dumniezău drăguțu de-ați ajuns cu bine! Hai încoace!

Cel mic e primul  imbrațișat și se simte iar in vacanță adulmecând mirosul de lapte proaspăt muls ce venea dinspre hainele bătrânei. Apoi urmeaza ceilalti.

- Hai stati jos, că veți fi obosiți de la atâta drum! Că e lung drumul și numai Dumniezău drăguțu are grija de oameni...

Femeia sterge iute cu șortul niște scaune în timp ce vorbește vrute și nevrute.

- Mai taci din gura aia, tu muiere, că i-ai căușit de cap. Mai bine pune-le ceva sa mânce...

Bătrâna se suceste iute și zice grabita

- Vă fac  o păpăradă, că nu am avut timp să fac de mancare. Stiți și voi cum e cu lucru vara. Nu mai ai timp de nimic și îmbucăm pe grabă...Măi bătrâne! Ia mergi tu de adă niște slănină din pod. și dacă tot ești acolo ia și niște cârnați, să fac o păpăradă bună! Aoleu, dacă tot te urci, ia o bucata mai mare de slăninâ, să punem și cu noi la câmp!

- Păi da, că n-am altceva mai bun de făcut decât să-ți tai ție slănină...mormăie bătrânul în timp ce urcă sprinten scara spre pod.

- Și voi ce mai ziceți? Bine, sănătoși? întreabă bătrâna studiindu-i cu atenție pe noii veniți.

- Bine, sănătoși...am venit la lucru! râde bărbatul privindu-și mama pe care nu o mai văzuse de jumătate de an.

- Dumniezo v-o adus! Avem mult de lucru! Măi copile. Ia fugi tu până în grădină și adă vreo două roșii. Și dacă tot te duci până acolo, ia și niște crastaveți si vreo doua cepe. Să facem o salată, să mâncăm cu păpăradă...

Copilul o ia la fugă și din doi pași e în grădină. Ia repede câteva roșii mari, câțiva castraveți și niște cepe. Le spală iute la fântana din curte și le pune pe masa din bucătărie.

- Am adus, mamamare! Am adus de toate!

Bătrâna se apleacă și-l pupă cu drag apoi își drege baticul și zice.

  - Ouă ai adus? Ia fugi și vezi ce e prin cuibare! Și nu sta, că avem de mers la lucru!

 Copilul intră că o furtună în grajd și se apucă să scotocească. Găinile zboară în toate părțile  speriate de avântul celui mic. Recolta e bună. În pălăria copilului sunt vreo zece ouă.

 - Uite, mamamare, ce de ouă am găsit!

 - Bată-te norocul! Mai copile, tu ai luat și ouăle de cuibar, începe să râdă bătrâna.  Ia hai cu mine să le punem la loc, că altfel nu mai ouă găinile în același loc și nu vreau să stau să le caut cuibarele prin toate părțile.

 În grajd, copilul se uită cu ochi mari cum sortează femeia ouăle clătinându-le ușor și apoi se apucă să strângă și ouăle din alte cuibare pe care nu le văzuse prima oară. Când s-au întors în bucătărie aveau vreo douăsprezece ouă în pălărie.

 

 Bătrâna pune o tigaie de fontă pe foc și se apucă să taie slanina în bucăți mici. În două minute s-a umplut tigaia cu un mic munte de slănină și cârnați afumați. Mirosul le făceau la toți burțile să chiorăie, așa că fiecare și-a repartizat câte o sarcină. Unul tăia ceapă, altul curata castraveții...  Doar bătrânul stătea în ușă bucătăriei, cu biciușca atârnându-i pe umăr.

 - Mai femeie, ce te tot învârti atâta? Încă nu e gata mâncarea? Lasă poveștile, că avem de lucru și puteți povești deseară cât vreți!

 Bătrâna se învârtea iute pe lângă foc, punea repede niște oțet și sare pe salată apoi a turnat ouăle în tigaie.  Sfârâitul și mirosul demențial  le-a uscat instantaneu gura celor prezenți, așa că urgentară pusul mesei.  

 În următoarele minute fiecare și-a pus o porție generoasă de păpăradă  în farfurie și așteptau toți cu ochii la bătrân, să înceapă să mănânce. Ăsta își desfăcu fără grabă briceagul și mârâi către bătrână

 - Tu femeie, noi mâncam ca porcii? Doar porcii se răped la mancare fără să ia ceva sfânt in gură 

  Ca prin farmec apăru pe masă o sticlă și niște păhăruțe mici. Bătrânul turnă cu grijă și apoi închină

  - Noroc să dea Dumniezo!  Și sănătate!

Paharele au fost răsturnate pe gât și ochii li s-au umplut instantaneu de lacrimi. Rachiul tare ustura pe gât și au luat repede câte o bucățica de pâine că să astâmpere iuțeala.

 Apoi s-au apucat să mănânce.  Mâini hulpave s-au întins spre bucățile mari de pâine și în curând nu se mai auzea nimic în afară de zgomotul furculițelor lovite de farfurii. Cinci minute a durat până când farfuriile au rămas goale și curate, fiecare folosind ultima bucată de pâine pentru a șterge cu grijă propria farfurie. Apoi s-au lăsat pe spate, în tăcere, așteptând să termine și bătrânul. Ăsta mânca tacticos, tăind atent cu briceagul fiecare îmbucătura de pâine pe care o mesteca îndelung. Cu ochii în farfurie, omul nu baga în seamă pe nimeni și nimeni nu îndrăznea să se ridice de la masă. În sfârșit, când a șters și el farfuria cu ultima îmbucătura de pâine, toată lumea a oftat ușurată. Bătrânul s-a lăsat pe spate și i-a privit cu ochii lui albaștri.

 - Ce mai așteptați? Încă nu sunteți gata?

 Toți s-au îmbulzit afară să se schimbe și să-și ia ustensilele. Doar bătrâna a rămas în bucătărie ca să strângă  firimiturile de pe masă.

  Bătrânul ședea țanțos în căruță și se uita încruntat la cei ce se foiau pe lângă el. Își aranja cu un gest nervos pălăria și rasucea încet biciușca. Calul fornăia și el agitat în timp ce lumea se îmbrancea să se urce.

 În sfârșit au deschis poarta mare și au ieșit în drum.

   - Damigeana cu apa ai luat-o, tu bătrână? întreba omul.

- Am uitat, răspunse această cu simplitate. Se dădu jos și fugi iute după damigeană.

  Când ajunse la căruță omul întreba iar.

- Dar sapele le-ți luat?

 Fără o vorba, bătrâna se întoarse și aduse sapele din șopru. Le aranjă cu tăișul în jos în căruță și se urcă lângă bătrân. Ceilalți stătea înghesuiți în spate, printre ustensile , haine de ploaie și desagii cu mâncare.

 Aproape de ulița mare femeia icni

 - Am uitat să iau sare!

 - Lasă, că astăzi mâncați nesărat, mormăi bătrânul în timp ce dădea bice calului.

  Copilul se duse lângă bătrână și se ghemui lângă ea pe scândură.

  -Ce bună a fost păpărada, mamamare!

  Bătrâna îi zâmbi, îl ciufuli și spuse șoptit, ca o taină mare

   - Păpăradă că mine nu știe să facă nimeni...

 

 Astăzi de dimineață, altă mamamare a făcut o păpăradă aproape la fel de bună că aia de odinioară. Și de data asta a existat un copil care a mâncat cu poftă și i s-a spus în taină că doar mamamare știe să facă așa o mâncare gustoasă.

 Se pare că secretul trece de la o mamamare la alta și doar ele transmit cu succes  gustul copilăriei...