Suntem suma experientelor noastre....

binenteles ca aceste postari sunt pamflete si trebuie tratate ca atare .....

Cauta pe blog

luni, 4 aprilie 2016

Calu

Acum vreo 13 ani, pustoaica mea aia mare ( care pe atunci era mica ) a facut rosu in gat. Ca orice tata responsabil care eram atunci am fugit pana la farmacia din piata ca sa cumpar medicamente. Am cumparat niste siropuri de tuse, ceva de durere in gat si ...un iepuras care statea pleostit intre alti iepurasi intr-un cos pe trotuar.  Ajuns acasa am facut un gest normal de tata responsabil si am aruncat bietul animal direct pe plapuma sub care statea zgribulita fetita. Dupa primul strigat de spaima a urmat altul de incantare. Binenteles ca la fel de bucuroasa a fost si aia mica ( care era si ea pe atunci mica ). Numele iepurasului a fost unul genial: Ritza, diminutivul de la iepuritza.
Dupa vreo doua saptamani de iubire neconditionata intre iepure si fetite a urmat primul soc, soc ce a schimbat rapid numele din Ritza in Ritzu ( sau Ritzucu ).
Dupa inca vreo doua saptamani, iepurasul s-a transformat intr-un veritabil iepuroi care, ei bine, rodea tot : morcovi. varza, oase de pui, mobila...Si totusi, iubirea neconditionata dintre fetite si iepure a continuat nestingherita. 
Dupa aceasta lunga introducere a venit momentul sa introducem un alt animal!
Acum vreo 13 ani, pe vremea cand iepurasul era deja iepuroi, a venit sor'mea la mine. Era bucuria intruchipata deoarece avea in brate un ghemotoc de blana denumit inspirat Calu. Micutul pui de ciobanesc mioritic statea la sor'mea in brate si ne privea la fel de curios cum il priveam si noi pe el. Dupa ce l-am mangaiat, l-am tras de urechi, l-am ciupit peste tot ( asa cum se face de obicei cu orice animalut dragalas ) sormea a luat o decizie curajoasa. L-a lasat pe jos. Catelusul de trei luni si vreo 5 kile a inceput sa miroase linsitit peste tot prin casa pana cand....
Luandu-ne cu animalul sor'mii am uitat de iepurele inchis in bucatarie. Nici acum nu stiu cum a evadat de acolo, dar din doua sarituri iepurasul a ajuns fix la doi centimetri de catel. Noi am inlemnit in timp ce acestia doi se miroseau apoi a urmat drama! Iepurele, deja matur la doua luni, a sarit cu labele din fata direct la botul catelului ( care la doua luni si cinci kile era un biet pui ). Cainele a tras un urlet speriat si a luat-o la fuga rasturnand totul in cale. Iepurele, al carui teritoriu de mascul feroce a fost invadat brutal, a luat-o la fuga pe urmele lui. Ce a urmat nu va pot descrie decat partial. Ne-am ridicat toti in picioare si  sor'mea urla panicata:
- Tine iepurele ca imi omoara cainele!!!
Odata primul soc depasit am fugit dupa animale si am prins iepurele pe care l-am zavorat iar in bucatarie. Sora'mea plangea in timp ce mangaia catelul ce schelaia lingandu-si botul facut ferfenita....
Situatie imposibila: iepurele zgreptzana furios cu labele pe usa de la bucatarie, sormea bocea cu cainele in brate si eu am inceput sa rad... Nu ma intrebati daca mi-am luat-o de la sor'mea. Da! Mi-am luat-o...
Anii au trecut si catelusul fugarit de iepure s-a transformat intr-un animal magnific. Stiti si voi cum arata ciobanestii mioritici! Ma plimbam cu el pe strada si arata fioros cand pasea cu labele de zici ca erau de urs. Lumea se ferea instinctiv, doar copiii nu aveau teama de el. Simteau ca nu le va face niciodata rau. Se apropiau si il trageau de parul latos, il ciupeau de urechile blegi si unii mai curajosi ii bagau mana in gura ca sa-l traga de limba. Aia mica a lui sora'mea ii facea toate astea si multe altele!
la ultimul Craciun, dupa ce a impodobit bradul a impodobit si cainele! Si el statea linistit! Statea si te lasa sa te joci cu el cum vroiai tu.



De ce vorbesc despre el la trecut ?
Pentru ca au trecut 13 ani de la prima intalnire cu el si acum el nu mai e.
S-a dus sa fie impodobit in continuare, dar intr-un loc unde noi nu il mai putem vedea...

4 comentarii:

  1. Frumoasa povestire adevarata :) Asa-i ca e tristete...dupa atatia ani?...dar cu timpul se uita...poate va aparea alt catel fain in vietile voastre...:)

    RăspundețiȘtergere
  2. A avut și tataie o așa frumusețe. Îl chema Puți :) Chiar e un animal frumos și blajin.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu stiu daca tristetea o sa dispara. Dar o sa ramai cu amintirea plimbarilor cu el langa tine, ai sa mai vezi uneori blanita lui impodobita de sarbatoare si uitandu-te spre cer ai sa te trezesti intreband " ce mai faci tu, Calule?"
    Povestesti frumos, Sfinte :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere