Suntem suma experientelor noastre....

binenteles ca aceste postari sunt pamflete si trebuie tratate ca atare .....

Cauta pe blog

marți, 3 noiembrie 2015

Putina istorie



Biserica crestina a aparut tarziu, cu mult dupa ce a disparut fizic personajul ei central, Iisus Cristos. Aceasta biserica a aparut ca o reactie normala la persecutiile din secolele primare. Initial crestinismul a fost privit ca o miscare antisistem, antistatala si periculoasa. Periculozitatea crestinsmului  venea din intransigenta membrilor cultului.  Intr-o lume multiculturala si deschisa , crestinii  erau printre putinii care nu acceptau niciun alt zeu in afara de propriul lor zeu. Aceasta intransigenta,  anormala pentru vremurile acelea, a dus la martiraje, la progromuri si la ucideri in masa.
Primele incercari de organizare ale crestinilor au fost facute in spirit naiv si au fost sortite esecului. Cel care a pus bazele bisericii organizate a fost un om care nu L-a cunoscut direct pe Iisus.  Pavel, caci despre el este vorba, a interpetat in felul lui ideile crestine si s-a autoridicat la rang de conducator, organizand asa cum putea micile si izolatele grupari crestine.
Constantin cel Mare a profitat de  numarul tot mai mare de crestini si a intemeiat cu adevarat Biserica, combinand in mod formidabil Credinta cu Statul.  In acele vremuri s-au stabilit care sunt evangheliile “ adevarate” , cum si cui trebuie sa se inchine crestinii, intr-un cuvant Constantin a standardizat crestinismul. Aceste standarde, cu mici modificari, sunt valabile pana in zilele noastre.
Odata ajunsi la putere, crestinii au facut la fel ca toate celelalte culte de pana atunci. Au interzis alte religii, au pus biruri populatiei si au folosit Credinta pentru a guverna.  Din acest moment biserica crestina s-a separat de Divinitate,  devenind doar o alta unealta in mana puterii seculare. 
Intoleranta primara cu care s-a nascut crestinismul a dus la multiple schisme, milioane de morti, civilizatii distruse si  secole intregi de ignoranta, totul in numele unui cult care predica iubirea si iertarea.
In tarile din apusul Europei, excesele Bisericii Catolice au dus la Reforma si la separarea Bisericii de Stat.  Odata cu scaderea puterii bisericii a venit progresul sub forma revolutiilor morale si industriale.
In Estul Europei, excesele bisericii au continuat pana recent.  Gandirea vestica a ajuns cu intarziere pe aici si de aceea biserica s-a separat de stat abia pe vremea lui Cuza.  Neexistand niciodata in interiorul ei o adevarata reforma, Biserica Ortodoxa s-a comportat in continuare ca un organism  parazitar “cerand “ mereu de la Stat si oferind in schimb obedienta.  In comunism Biserica Ortodoxa s-a transformat intr-o anexa a statului totalitar, nemaioferind credinciosilor nici macar minimul de alinare sufleteasca.  Au existat si cateva exceptii, preoti care nu si-au uitat menirea, dar numarul lor redus nu a permis o adevarata schimbare.  Dupa revolutie, BIserica Ortodoxa si-a revenit spectaculos, dar nu in sensul dorit si asteptat de populatia indobitocita de comunism. Orotoxismul a devenit rapid o forma fara fond, o organizatie strict comerciala si foarte putin credibila.  Crestinsmul a aparut si a avut atat de mare suces pentru ca a fost miscare antisistem, antiopresiune. Acum aceasi biserica doreste sa fie ea insasi sistemul, ea insasi oprima si scandalizeaza...

In incheiere o sa raspund la o intrebare pe care mi-a pus-o de curand un prieten preot
-        -  Mai e nevoie de Crestinsm? Exista viitor in Ortodoxism?
Raspunsul este un DA...conditionat!  Lumea a avut si va avea mereu nevoie de Credinta.  Depinde acum doar de Biserica Ortodoxa sa dovedeasca ca este o biserica ce pastreaza legatura cu Divinitatea. Depinde doar de ea sa se lepede de mercantilism, de fatarnicie , de megalomanie si sa se reintoarca spre invataturile originale.   Daca acest lucru nu se va intampla rapid, daca biserica va ignora in continuare apelurile credinciosilor, va sfarsi in uitare, la fel ca toate religiile care si-au uitat rolul de legatura pura intre oameni si Divin.

4 comentarii:

  1. Nu trec decât să te salut, că pe facebook e mereu gălăgie. Noi am mai discutat şi-om mai discuta pe tema asta, pe alte teme, atât în timpurile de-acum, cât şi-n anii ce vor veni.
    Altfel, Biserica sunteţi şi voi, cei din afara clerului, iar cuvântul oamenilor de bună credinţă va trebui să se audă din ce în ce mai clar. Am zis de bună credinţă, nu habotnicie.
    Şi da, ca să zic ceva şi referitor la blog, este nevoie (şi) de credinţă, de curată credinţă.

    RăspundețiȘtergere
  2. Numarul mare de oameni fara educatie face sa fie nevoie de preoti. De preoti, nu popi. Preoti care sa fie alaturi de cei multi care traiesc prost, de azi pe maine, oameni care au nevoie sa auda vorbe intelepte si bune, sa primeasca ajutor sa-si pastreze credinta.Cand coruptia este lege, multi isi pierd speranta si pot fi usor manipulati, dar preotii au un cuvant greu de spus. Preotii, nu popii.

    RăspundețiȘtergere