Cum sa te plictisesti pe facebook...

Se face aproape un an de cand imi doresc sa iau o pauza. De doua zile am parte de odihna si nu e asa cum speram...Dupa ce am alunecat ca un bleg si am facut o intindere,  mi-am dat seama cat e de greu sa faci anumite lucruri doar intr-un picior. Ok, la inceput e misto. Stai in pat cu telecomanda in mana si schimbi canalale. Apoi incepi sa te enervezi. Te sucesti si te invartesti pana dai jos asternuturile si te plictisesti din nou. In lipsa unui  cadru metalic din ala profesionist, iei un taburet si incepi sa topai in uma lui prin casa. Piciorul beteag te doare si te simti ridicol, dar ...asta e viata.  Nu poti sta mereu in pat.  Ajungi cu chiu cu vai in bucataie si iti aprinzi o tigara, apoi dai drumul la calculator si incepi feisbuceala. Vezi ce a postat unul, te incrunti la postarea altuia si dupa vreo ora vrei iar in pat pentru ca incepe sa te doara piciorul ala pe care nu ai voie sa il misti. Topai ridicol in urma taburetului, ajungi iar in pat si incepi sa te gandesti la colegii de la munca. Ii suni si iti dai seama ca aia au treaba, asa ca nu vrei sa le consumi timpul. Hmmm. Simti ca o iei razna asa ca plimbi taburetul pana pe balcon. Acolo e viata! Lumea trece pe sub fereastra si e cool. La propriu. Inchizi geamul, dar nu se mai aude ce barfeste doamna Popescu de la cinci  cu domnisoara Mimi, stundenta de la trei. Deschizi geamul si tremuri, dar afli informatii pretioase. Cica vin rusii!
Iei taburetul si te muti pe fotoliu. Iti pui un pahar mare de cola si dai drumul la tv-ul din bucatarie. Televizorul din living merge cu sonorul tare, asa ca il dai pe asta mai tare ca sa nu il mai auzi pe enervantul ala pe David Attenborough cum vorbeste despre viata sociala a purecilor de balta. Dupa cinci minute te doare capul. Ai vrea sa stingi tv-ul din living, dar numai gandul la drumul pana acolo te face sa te incrunti, asa ca il dai pe asta pe mute si te uiti la stiri cu sonorul de la National Geografic. Pufnesti in ras si apoi incepe panica.
-Cola nu e buna! Cola nu e buna! Continui sa repeti asta, in timp se o iei la goana spre baie cu taburetul pocnind rapid pe gresia din hol. Nu-ti mai pasa ca spargi gresia, ca faci zgomot cat doua buldozere, important e sa ajungi cat mai repede la baie. Dupa cateva minute de goana turbata iesi de la baie mai linistit. Acum asezi taburetul cu grija, ca sa nu mai faci zgomot si te pui in pat. Ahh, ce buna ar fi o tigara! Te gandesti la asta vreo cinci minute si o iei din loc iar spre bucatarie.  Aprinzi un Camel,  iei instinctiv o gura de cola din pahar si incepi sa injuri ca un birjar! Nu e buna cola! Nu e buna! Te uiti la ceas si intri iar pe feisbuc. Nu s-a intamplat nimic deosebit. Doar poze cu catei, pisici si flori. Intri pe mail-ul de la firma si vezi ce activitate au colegii. Vaaai, ce mult ti-ai dori sa fii in locul lor! " Stimate domnule...Va trimit atasat fisierul cu schitele si cu ..." Degeaba te minti! Nu mai poti face asta acum. Ei pot, dar tu nu! Oare asta inseamna impotenta? Doamne fereste! La asa ceva nu vrei sa te gandesti, ca sigur intri in depresie...
Te duci iar pe balcon si mai aprinzi o tigara. Fumul se duce drept in sus prin aerul rece, iar tu te simti bine. In momentul ala auzi o conversatie. Ciulesti urechea si ...ramai masca!
" - ...diferenta dintre un parinte si un strain este aceea ca parintele isi iubeste neconditionat copii. Da! Nu conteaza cat e de urat sau de prost., eu il ibesc! Si i-o spun in fiecare zi! Copilul trebuie sa stie ca e iubit neconditionat! Doar asa va sti ca are un parinte!..."
Scap tigara din mana si ascult in continuare. Doua voci, una de barbat si alta de femeie, poarta o discutie in contradictoriu. Pot sa-mi dau seama din tonul vocii, dar nu mai inteleg nimic din ce spun. Oamenii au intrat deja in scara blocului. Poate si din cauza ca le-am scapat tigara in cap....
Ajung in fotoliu, beau o gura de cola, imi aprind o noua tigara si incep sa ma gandesc la ce a zis nenea ala.
Al dracului sa fie daca nu are dreptate! Oare ale mele stiu asta? Zurlia aia mica e pe la munte, asa ca nu o sun. Aia mare e la munca si as deranja-o. Hmmm. Gand la gand cu bucurie! Suna aia mica.
"- Ce faci, copil?
- Uite tata, am ajuns la munte si e fain! Am o camera frumoasa si totul e bine!
- Bine, zic eu cu accentul ala de parca m-ar fi deranjat dintr-o discutie cu cineva de la ONU. Ma bucur...
- Bine, tata. Te-am sunat ca sa-tu spun ca sunt bine.
- Bine, mai copile! Ai grija de tine..."
Raman cu ochii la telefon si zambesc. Neeee. Nu-i nevoie sa le spun mereu cat de mult tin la ele! E penibil! Las ca stiu ele la fel de bine ca si mine...
Aoleu! Fir-ar cola a dracului sa fie!
- Cola nu face bine! Cola nu face bine, topai eu grabit in urma taburetului ....