Suntem suma experientelor noastre....

binenteles ca aceste postari sunt pamflete si trebuie tratate ca atare .....

Cauta pe blog

sâmbătă, 10 mai 2014

Vizita

Stau relaxat in statia la autobuz cand suna telefonul.
- Sefu', sunt in intarziere cu zece minute.
- Nu-i bai! Ne vedem la birou.
Imi aprind o tigara si suna iar telefonul.
- Eu am ajuns mai devreme. Stiu ca era vorba de ora zece, dar am avut parte de un trafic de exceptie, asa ca am ajuns.
Aproape ma inec cu tigara si spun panicat:
- Ajung si eu imediat. Mii de scuze, Victor! Secretara a anuntat ca intarzie cateva minute, dar in zece  minute ajung si eu la birou!
Ma arunc intr-un taxi si strig la nenea ala:
- In Cotroceni! Rapid!
Nenea porneste in tromba si eu urlu in telefon:
- Astazi n-ai voie sa intarzii deloc! Vezi ca Victor e deja acolo! 

Fata o ia la goana pe straduta, il imbranceste pe nenea ala care sade fara treaba in fara cladirii., descuie rapid si se uita panicata prin jur.  Trebuie sters praful, trabuie luate agendele ce stau aruncate aiurea pe birouri si ....suna interfonul. Se uita sa vada cine vine asa devreme la firma si il vede pe cel pe care aproape il daramase mai devreme.
- Cine-i?
- Eu sunt Victor.
Liniste....

Sar din taxi si o iau la fuga. Urc repede scarile si ma intind pe jos cu doua trepte inainte de intrare. Trag un "fuck" rapid, ma scutur pe genunchi si intru in birou. Victor zambeste si eu nu stiu cum sa ma scuz pentru intarziere. Secretara sta pe langa noi si nu stie ce sa faca cu mainile.
- I-ai facut o cafea?
- Lasa, ca nu e nevoie...
- Hai pana jos, ca sa bem un ceai, o cafea, o tuica.... gasim noi ceva.
Intre timp mai apar si alti colegi si ne punem la taclale. Victor pare in largul lui si oamenii se simt bine pe langa el. Zambeste in felul lui special si spune povesti. Eu stau pe terasa, trag cu sete dintr-o tigara si privesc. E bine.
Vine o alta colega si eu fac prezentarile:
- El e Victor.
Mai discutam de una, de alta si colega ma intreaba:
- Pe cine mai asteptam?
- Mai trebuie sa vina Alexandra. Oricum, mai e timp...
- Si preotul cand vine? il intreaba aceeasi colega pe Victor.
Victor zambeste incurcat:
- Eu sunt preotul!
- Tu esti? Aoleu maicuta mea! Scuze! Iarta-ma! Sarumana parinte!
Pe mine ma umfla rasul si ii cer permisiunea lui Victor sa pomenesc de asta pe blog.

La ora zece, Victor s-a schimbat in haine preotesti, s-a facut liniste si Preotul a inceput sa isi faca Miracolul.  Ca orice crestin de ziua a opta ce sunt, ma simt stingher si stau cu mainile la spate gandindu-ma ca o sa scap repede si de treaba asta. Dupa un minut am inceput sa il ascult, apoi am inceput sa inteleg ce spune. Nu stiu cand, atmosfera a devenit bizara, aerul  a capatat o claritate rara si parea ca sunetul patrunde peste tot.
Simteam ca Omul ma domina si ca sunt parte din Ceva.
Nu a durat mult. Cel putin asa cred. Cand s-a terminat parca s-a rupt o vraja si o fata a izbucnit in plans. Nimeni nu stia ce ni se intamplase. Ma uit la Victor si il vad zambind.  Ma uit la ceilalti si le vad lacrimi in ochi. Unul singur statea impietrit si eu, ca orice dobitoc ce se respecta, il zgaltai si strig la el:
- Tu de ce nu plangi, mai? Ia zi! De ce?
Uite asa am reusit ca stric toata atmosfera aia magica
Apoi au inceput glumele:
- Ai vazut cati draci au zburat din sefu cand l-a stropit cu agheasma?
- Vreo suta, dar lasa ca si din tine au iesit vreo trei mai mititei...
- Ba din tine... vreo zece...

Victor s-a schimbat de hainele preotesti si a parut ca e la fel ca oricare dintre noi
Si totusi...

16 comentarii:

  1. Iniţial am zis să păstrez trendul, adică să încerc un no(n)-comment, dar n-aş mai fi eu, cel ce vorbeşte (mult) deseori.
    Sincer, chiar dacă am fost la voi (de data asta) mai ales pentru partea misiunii mele preoţeşti, am simţit căldura cu care am fost primit, ca şi cum aş fi intrat în casa unor prieteni vechi ce abia aşteptau să le spun din ale vieţii, aşteptând la rândul meu să le ascult poveştile.
    Mă bucur că v-am putut fi alături, mă bucur că vorbele mele, atâtea câte au fost, au fost înţelese şi bine primite.
    p.s Tura viitoare, dacă va mai fi nevoie, am să stropesc cu mai multă agheasmă, măcar pentru unii, mai încercaţi de ispite diavoleşti. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Data viitoarete te asteptam aici fara agheasma, ca iar iese fum din mine :))

      Ștergere
    2. Există remediu şi pentru fum, dar pentru asta ar trebui să stai şi-n genunchi. :))

      Ștergere
    3. De aplecat e usor. Cu ridicatul e mai greu :))

      Ștergere
  2. Păi de ce crezi că am zis. Şi ţine cont, că am ţinut cont de prietenie, că dacă era să-ţi mai spun şi de metanii...:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu ca am burta prea mare :))))

      Ștergere
    2. eu ti-am zis sa mai renunti la polonezi...

      Ștergere
    3. Fara polonezi, viata e pustiu!

      Ștergere
  3. Cum deja mi-am mărturisit simțirea,altcuiva, o să-ți spun și ție: au fost lacrimi de bucurie dar și de ciudă! A fost zâmbetul acela amar, că am lipsit de la un moment tare special. Dar sunt fericită că v-a fost bine, frumos și cu folos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Momente speciale sunt peste tot pe unde merge Victor:)

      Ștergere
  4. adica te-au exorcizat angajatii ? o merge si la al meu chiar daca e de alta religie??

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca merge la Klingonieni ca mine, sigur merge cam la toata lumea!

      Ștergere