Suntem suma experientelor noastre....

binenteles ca aceste postari sunt pamflete si trebuie tratate ca atare .....

Cauta pe blog

duminică, 26 ianuarie 2014

Où sont les neiges...

Copiii isi suflau in palme sa le incalzeasca si apoi se apucau iar de treaba. Zapada cadea pe obrajii incinsi, le acoperea genele si le inrosea obrajii, dar funia se lungea si ei erau multumiti. Din cand in cand, cate unul fugea pana pe trotuar si se apuca sa masoare cu pasi egali distanta pana la banca langa care mestereau
- O suta cinci.
- O suta sapte! Am masurat eu, zice un prichindel cu o caciula rosie si nasul inghetat.
- Tu esti mai mic. De aia au iesit o suta sapte.
- Cine e mic, ma? se sumetea prichindelul...
- Tu esti mai mic decat mine. De aia...
- Hai sa ne masuram! Vino sa ne punem umar la umar.
S-au asezat unul langa altul, si prichidelul se ridica pe varfuri sa-l ajunga pe celalt.
- Nu trisa! Stai pe calcaie.
- Pe calcaie stau. Uite! isi inalta nasul cel mic.Suntem la fel de mari! Daca nu zici ca suntem la fel, nu te mai las sa te joci cu mingea mea.
- Bine. Cum zici tu, dar eu stiu mai multe poezii.
- Tu esti in clasa a doua. E normal sa stii mai multe. Dar si eu sunt destept....
Se ciondaneau prieteneste in timp ce mainile faceau noduri dupa noduri la funie.Zapada se asternea in straturi linistite pe banca, pe copaci si pe oamenii care treceau pe trotuar.
- Niculeee! Hai la masa, mama!
- Vezi ca te striga...
- Ba nu ma striga, zice ala mai marisor, neridicand privirea de la treaba pe care o avea de facut.
- Niculeee! Hai in casa. Nu ma fa sa vin eu dupa tine!
Copilul isi ridica privirea spre etajul patru si striga cu naduf:
- Vin imediat. Nu mai striga!
Se ridica, se scutura de zapada si privi spre cel mic
- Ma duc sa mananc, du-te si tu. Nu stam mult, ca avem treaba.
Isi roti privirea imprejur, facu funia colac, o piti sub o tufa inzapezita si o lua la fuga

- Hai mama, ca se raceste mancarea. Scutura-te bine. ca aduci toata zapada in casa.
Copilul incepu sa tropaie si micul hol se umplu de apa. Isi arunca geaca in cuier si isi descheie cu greu sireturile inghetate bocna.
In bucatarie il astepta o farfurie din care ieseau aburi si copilul simti brusc ca i se face foame. Se arunca pe scaun si se apuca sa manance in graba sub privirile ingrijorate ale femeii.
- Mai usor, mama! Nu mai manca asa repede, ca nu pleaca zapada niciunde.
Copilul arunca o privire pe fereastra si goli repede farfuria.
- Mai vrei una?
- Sarumana pentru masa, zice copilul fugind spre hol.
Se imbraca repede, isi lua caciula, o pupa pe mama pe obraz si zbura pe scari.
In fata blocului il gasi pe prichindel mesterind.
- Crezi ca ajunge?
- Hai sa vedem.
Luara funia si se dusera pe trotuar. O legara strans de un stalp si apoi o desfasurara pana la banca din fata blocului. Era exact cat trebuie de lunga.
- Acum hai sa facem ghetusul.
Cei doi copii se dadura pe gheata in dreptul stalpului de pe trotuar si dupa vreo jumatate de ora de "munca" rezulta un ghetus lung de aproape un metru. Se privira cu ochi stralucitori si plini de satisfactie.  Au asezat cu grija zapada proaspata mascand ghetusul si s-au dus la vreo zece metri mai incolo. S-au asezat pe banca si au inceput sa astepte.
Prima victima a fost mama Gigicai, roscovana de la scara vecina.
Copiii au urmarit cu ochii mari apropierea femeii si au sarit in sus plesnindu-se peste coapse de ras atunci cand au vazut femeia alunecand si cazand in fund. Au rupt-o la fuga cand a inceput vecina sa-i ameninte, dar au revenit repede la locul de observatie. Mascau ghetusul si intindeau de funie. Oamenii cadeau in cele mai haioase moduri si copiii au uitat de trecerea timpului. Cativa  i-au alergat, dar nu i-au prins. Seara a venit repede si siluetele abia se cunoasteau prin ninsoarea deasa. Ultima victima a fost un barbat. Pasea aplecat de spate si avea mersul hotarat al omului grabit sa ajunga acasa. Copiii au tras de funie, omul a zburat pe gheata, geanta i-a alunecat in strada si caciula i-a sarit din cap. A ramas in fund pe gheata cateva momente si apoi s-a uitat la cei doi copii care radeau.
- Aoleu! Asta-i tata. a scancit cel mic si a rupt-o la fuga. 
- Las ca vii tu acasa, copile, zice omul ridicandu-se cu greu. De nu ti-oi da eu  cat nu poti duce... Si pe tine pun eu mana, Nicule...Lasa ca vezi tu...

Copii tremurau in intuneric. Stateau lipiti de copacul de langa bloc si nu aveau curaj sa mearga acasa.
- Nicule, mie mi-e frica. Ma rupe tata in bataie...
- Nu te mai smiorcai atata. Crezi ca pe mine o sa ma mangaie?
Cel mic isi sterse nasul cu maneca si isi inghiti lacrimile
- Mie mi-e mai foame decat frica. Si mi-e frig! Am inghetat de tot. Ma duc acasa. Doar nu o sa mor eu de la o bataie...
O luara incet spre bloc.
- Pe mine o sa ma bata cu joarda
- Pe mine o sa ma bata cu cureaua aia lata!
- Pe mine o sa ma bata si mama. Cu lingura de lemn.
- Pe mine o sa ma bata bunicul. Cu bastonul!
- Pe mine o sa ma traga de urechi.
- Eu o sa iau bataie cu furtunul de la aspirator..
- Ba eu o sa iau bataie cu pisica.
- Cum cu pisica?
- O tine tata de coada si ma bate cu ea.
- Nu te cred..
- Ba sa ma crezi...
- Minti!
- Ba tu minti...
....

sursa foto

4 comentarii:

  1. m-am emotionat. ce copilarie frumosa ne-a dat lipsa internetului. PS-pe mine ma batea cu furtunul de la masina de spalat si cu centura de pionier. Mama. Nu scoteam nici macar un sunetel cat de mic, stateam dreapta in picioare cu pumnii mici stransi cu lacrimile curgand pe silent si ma gandeam " maine o facem p-aia cu prenadezul"

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos!
    Direct in copilarie m-ai teleportat.Doamne ce copilarie frumoasa si vesela am avut.Asa ar trebui sa traiasca copilaria orice copil.
    Eu am luat bataie doar o data :)))) si era tot intr-o iarna.A fost mai mult o amenintare ca ne dadea cu cureaua peste "bunditele" cu care eram imbracate(cu mila, sa nu ne doara).

    RăspundețiȘtergere
  3. ha haaaaa "cu cureaua" s-a cam potrivit in context :))))

    RăspundețiȘtergere