Suntem suma experientelor noastre....

binenteles ca aceste postari sunt pamflete si trebuie tratate ca atare .....

Cauta pe blog

joi, 19 decembrie 2013

......

 ........
 previous


 Două luni i-au trebuit lui Marcu să se liniștească. Ziua lucra prin curte și seara se îmbăta crunt.  Slăbise  mult în timpul asta și parcă se jigărise. Burta o dăduse jos după prima săptămână. De mâncat mânca doar atunci când își aducea aminte și atunci mânca doar porcării de la magazinul lui Savu. Câmd mergea să-și ia țigări își cumpăra câte un kilogram de parizer și două sticle de vodcă.
 În tot timpul asta,  casa începuse să arate bine. Curtea era frumoasă, cu fiecare lucru așezat la locul lui, acoperișul era și el reparat și nu mai curgea apă în casă atunci când ploua. Nu era mare meșter Marcu dar nu avea nimic altceva de făcut, așa că atunci când se apuca de ceva stătea pe lucru fără grabă și mereu îi ieșea cum vroia.
Toată treaba a mers așa până într-o zi în care Marcu a tocit toată ziua grebla scoţând pietrele din pământul grădinii. Făcuse o grămadă mare de pietre lângă portiță și pământul îi apărea acum curat, negru și frumos. Se îndreptă din spate cu greu și se auzi un pârâit scurt atunci când se întinse. Era obosit și sufla greu.. Se opri la fântână și se spălă îndelung, după care merse în șopru și își luă de acolo un coș plin cu lemne.  Răsturnă coșul  lângă soba din tindă și se apucă să facă focul. Era început de decembrie și era tot mai frig. Murmura încet un cântec idiot în timp ce răsucea o bucată de ziar. Peste hârtie puse niște lemne subțiri și o aprinse cu bricheta. Stătu câteva momente și apoi zâmbi când focul începu să pâlpâie vesel. Așeză cu grijă în sobă o bucată de lemn mai mărișoară și rămase cu privirile ațintite în foc.  
 Scârțăitul porții de la drum îl făcu să tresară. Se auzeau niște pași ușori și Marcu sări de pe scaun când o văzu pe Sabina. O mai văzuse in treacăt de când ajunsese acasă, dar nu îi vorbise niciodată. Nu era o femeie urâtă Sabina și erau de-o seamă. Sora lui Rusalin era o femeie mică de statură,  îmbrăcată mereu în straie cenușii. Nu vorbea aproape deloc, Sabina şi nu se măritase niciodată. Când era fată tânără stătea cu părinții și vedea de ei. Tată-său era cam bețiv și mamă-sa era mereu plecată, așa că Sabina era cea care vedea de casă. Avea grijă de porci și de vite, mătura și făcea mâncare. La un moment dat stătuse un an la internat la un liceu din oraș, dar în toamna următoare nu o mai lăsaseră părinții să se ducă, așa că Sabina a rămas fără prea multă școală. Lumea râdea de ea pentru că citea mereu. Când mergea la lucru prin sat se lasa mai ușor înduplecată de o carte decât de simbrie. În rest nu se știa nimic de ea. Nici de rău și nici de bine. 
 A rămas Marcu mut când a văzut-o în pragul ușii. 
 - Ce e cu ține Sabină? Ce draci te-au adus pe aici?
 Sabina l-a ocolit ușor și a pus pe masă o farfurie acoperită, un ștergar cu ceva în el și apoi a plecat fără să spună un cuvânt. S-a uitat Marcu lung după ea, și-a făcut o cruce mare și tras niște înjurături de sfinți și dumnezei apoi a mers la masă. A ridicat cu grijă capacul de pe farfurie și l-a izbit un miros înnebunitor de gulaș de pui. A dezlegat ștergarul și a găsit acolo o bucată mare de pâine și doi castraveți murați. N-a făcut mofturi Marcu. A căutat repede o furculița dar s-a mulțumit cu o lingură și s-a înfipt vitejește în mâncare. După prima lingură a început iar să înjure birjărește. Mâncarea era abia luată de pe foc și era iute. Îi luase foc gură lui Marcu, la propriu și la figurat. După ce băut o cană mare de apa s-a pus gospodărește pe mâncat.Când a terminat, puteai să strivești purecii pe burtă lui. S-a lăsat gâfâind pe spătarul scaunului și și-a aprins o țigară. Nu a apucat să tragă două fumuri când a auzit iar poarta. A rămas așezat și nu s-a ridicat când l-a văzut pe Rusalin în ușă.
  - Să trăiești Rusaline. Să trăiești o mie de ani bă, că ți-ai făcut pomană cu mine în seara asta.
  - Să-ți fie de bine, Marcule. Te-ai săturat?
 În urma lui Rusalin apăru ca o umbră Sabina care, fără un cuvânt, a strâns iute de pe masă și a dispărut înainte să apuce Marcu să spună ceva.
 - Stai jos Rusaline. Bei ceva? întrebă Marcu. Scoase din dulap o sticlă de vodcă în care mai era cam de două degete. Puse băutură în două pahare, îi dădu unul vecinului și închinară tăcuţi. După ce goliră primele pahare mai urmară încă două și încă două. Abia apoi îl întreba Marcu pe Rusalin:
 - Cum de te-ai gândit să mă răsfeți așa, Rusaline?
 - Păi cum, Marcule? Noi mâncasem și după ce ne-am săturat am zis că e păcat să dăm la porci bunătate de tocană, așa că am trimis-o pe Sabina să-ți aducă și ție. Doar nu era să o aruncăm...
 După ce râseră gros amândoi , mai băură câte un pahar și apoi Rusalin se ridică, își luă haina din cui și plecă după ce zise scurt 
 - No, seară bună și Doamne ajută, Marcule!
 - Seară bună și ție, Rusaline. Și mulțam fain!
 În seară aia se culca devreme Marcu și visă pentru prima oară în ultimele luni.

  Dimineața l-a trezit un miros ciudat. Era foarte familiar și totuși nu reușea să îl identifice. Dădu ușor plapuma la o parte și deschise un ochi. Cafea. Era miros de cafea!
 A sărit iute din pat și apoi a sărit la loc acoperindu-se până la ochi. 
 - Ce dracu faci aici, tu Sabina? Ai înnebunit de tot?
Cu ochii bulbucati,  Marcu o urmărește din vârful patului pe femeia care îi aruncă într-un colț hainele murdare și care se misca tăcuta și eficienta făcând ordine în haosul din cameră. Se gândi să se ridice, dar îi era rușine să-i vadă femeia izmenele rupte. Așteptă un moment când ea era cu spatele,  își apucă nădragii din cui și îi trase pe el. Abia acum se înfurie. Cum  își permise asta să intre aşa la el în casă? A vrut să se răstească la ea, dar s-a dus  la masă și s-a așezat pe scaun. Sorbi o gură de cafea și oftă prelung. Tare era bună cafeaua. Nici prea dulce și nici prea amară, exact așa cum îi plăcea lui. Aprinse prima țigară a zilei, trase un fum adânc în piept și apoi îl slobozi încet. Ce bine era...O urmări în liniște pe Sabina cum strânge și aranjează prin cameră. Avea femeia un mers ușor și neauzit. Părul cenușiu era ascuns sub un batic gri. Nu era slabă Sabina dar nu era nici grasă. Hainele ei erau curate, dar aveau ceva indefinit care te duceau cu gândul la babe. Când i-a luat plapuma și a vrut să o ducă afară la aerisit a sărit să o ducă el, dar femeia l-a ocolit fără o vorba și a pus plapuma pe sârma de lângă șopru. Până să se dumirească Marcu, ea plecase. S-a îmbrăcat și el și s-a apucat de treabă. Mai erau multe de făcut în gospodărie. Deși nu avea nici un animal în grajd, omul hotărâse că trebuie reparat și ăla. Până seară s-a trudit tăind scânduri, bătând cuie și reparând staulul. Când a ajuns în casă a simțit iar mirosul de mâncare. Sabina stătea liniștită pe scaun cu mainele în poală. 
Marcu a mârâit ceva și s-a așezat la masă. A înfulecat repede tot, uitându-se cu coadă ochiului la femeie. Ea ședea tăcută și părea că se uită în gol. Când s-a ridicat de la masă, Sabina a strâns repede tot și a dispărut în noapte. Focul era făcut, patul îi era făcut și el, iar în cameră mirosea frumos, a busuioc și a rășină de brad. 
 În noaptea aia, Marcu a adormit greu.

Mai erau câteva zile până la Crăciun și Marcu nu-și găsea liniștea.
 În fiecare dimineață îl aștepta Sabina cu o cafea caldă și de vreo câteva zile îi aducea şi mâncare. Ba niște ochiuri, ba două jumări și niște lapte, punea mereu ceva lângă cafea. Ritualul era același. Marcu se trezea, mormăia ceva ce putea însemna la fel de bine bună dimineață sau o înjurătură, se spăla pe față și se îmbrăca, apoi se așeza să mănânce. Femeia deretica prin casă și dispărea fără un cuvânt. Seară, Marcu găsea focul făcut, curăt în casă și mâncare caldă pe masă. Orice i-ar fi spus, Sabina rămânea tăcută  în timp ce el mânca și apoi plecă fără să zică nimic. Începuse să se întrebe Marcu dacă nu cumva era mută, sărmana. Totul era bine și totuşi el simțea așa, o neliniște cum nu mai avusese în ultima perioadă. Nu ieșea din curte decât până la magazin și nu vorbea cu nimeni în afară de Rusalin. Când și când, fratele Sabinei venea seara pe la el,beau amândoi câteva pahare, pe urmă ăla plecă la casă lui. El rămânea singur și se frământă în pat.
În seara aia, când a intrat în casă a găsit-o iar pe Sabina stând liniștită pe scaun. Marcu a mormăit un bună seara și s-a pus să mănânce. Mânca încet de data asta și trăgea cu coada ochiului la femeie. O îmbia și pe ea să bea un pahar de țuica , dar parcă ar fi vorbit cu pereții. Ea nu arata sub nici o formă că l-ar fi auzit sau că ar fi înțeles ce spune el. Când a terminat de mâncat s-a lăsat pe spate și a mulțumit pentru masă. Femeia s-a apucat imediat să strângă și că de obicei, a vrut să plece. De data asta Marcu a sărit de pe scaun și a prins-o de mână.
 - Nu pleca, tu Sabină!. Viu imediat!
 Fără să se mai uite în urmă, și-a luat haina și a fugit la magazin. Nu făcea decât câteva minute până la Savu. Era două case mai încolo. A cumpărat două kilograme de portocale și s-a grăbit spre casă. Se întreba mereu dacă mai e femeia acolo. Când a intrat în casă a răsuflat ușurat. Sabina stătea lângă foc, cu mâinile în poală și s-a uitat lung la el când l-a văzut cu punga în brațe. I-a zâmbit Marcu și a pus portocalele pe masă. A decojit una și i-a dat-o. Sabina a întins mâna încet și a luat-o cu sfială. Mâinile ei erau mici, muncite și aveau delicatețea aceea pe care o găsești doar la femei. A mâncat o felie și s-a șters la gură cu baticul.
 - Mai ia una, tu! Că-s bune!
Sabina a mai luat o felie și a mâncat-o, tot încet, cu privirile ei ațintite în ochii lui. Marcu se uita fascinat la femeie. Avea ochi frumoși. Mari, cenușii, blânzi și adânci. Au rămas amândoi așa, uitând de ei, până când femeia și-a luat seama, a roșit brusc și a sărit de pe scaun. S-a îndreptat în fugă spre ușă, dar Marcu a fost iar mai iute. A prins-o de mână și a întors-o spre el. A strâns-o la piept și femeia s-a lăsat, micuță și supusă în brațele lui mari. A ridicat privirea spre el și Marcu a văzut că avea lacrimi în ochi.
Când a răstignit-o în pat Sabina i-a șoptit cu glas tremurat:  
 - Ia-mă ușor, Marcule. Să nu-mi faci rău... să fii bun cu mine...
  ......
 
A doua zi Marcu a cumpărat un cal.

6 comentarii:

  1. Aprob Serviciile, continuare buna a unei povești minunat scrise.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa ne traiesti, dragul nostru hatru de serviciu. Lumea e mai buna de cand te-am aflat. Sarbatori cu bucurii langa cei dragi tie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumeeesc!
      Sa fim sanatosi cu totii si sa ne bucuram de anul care vine!

      Ștergere