Suntem suma experientelor noastre....

binenteles ca aceste postari sunt pamflete si trebuie tratate ca atare .....

Cauta pe blog

marți, 16 aprilie 2013

Halat-Alb

Om aproape sănătos fiind, mă feresc de doftori mai ceva ca de popi, dar sunt momente în care nu poţi scăpa de cei cu halate albe.
De exemplu, atunci când cazi ca o plăcintă şi îţi rupi mâna, e musai să treci întâi pe la biserică să te rogi la coccisul  sfântului Anton (ştiţi voi...ăla cu betonul ) să facă o minune, să nu te mai împiedici ca prostul, şi apoi dai fuga la urgenţă să-ţi pună mâna în ghips cei cu halate albe.
Dacă de la biserică scapi repede,  călcat pe picior, scuipat de babe zălude şi înjurat de cei cu halate negre, la urgenţă se schimbă treaba. Acolo nu e nicio grabă....
Te doare mâna de-ţi vine să o tai şi să arunci cu ea în doctorii care glumesc degajaţi cu (pitzipoance) asistente?  Taci din gură şi te gândeşti că ţie ţi-e mai bine decât celor care zbiară de două ore pe targa lăsată de izbelişte lângă perete. În fond şi la urma urmei, medicii ăştia au facut o facultate grea şi sunt plătiţi prost, deci nu au nicio obligaţie faţă de toţi nenorociţii care ajung la urgenţă.
Dupa câteva ore de aşteptare, un halat alb te cheamă în cabinet şi te simţi la fel de important ca şi Ponta atunci când e băgat în seamă pe la Bruxelles.
Un doftor tânăr care completează de zor într-un catalog jegos te întreabă ce s-a întâmplat. În loc de răspuns tu îi arăţi mâna ce atârnă jalnic şi nefiresc pe lângă corp. Ăla ridică o secundă privirea şi te trimite să faci o radiografie. Logic, nu? Îti spui în timp ce te aşezi la coadă la radiografii. Te bucuri că sunt doar patru persoane înaintea ta, dar mai apoi citeşti ce scrie pe uşă : "au prioritate pacienţii în cărucioare şi cei de pe tărgi " .
E logic, îtţi spui, şi te apuci să numeri tărgile. Două aproape de uşă, încă una cu "doamna Lăzărescu", adică femeia ce urlă nebăgată în seamă înca de când ai ajuns tu acolo, şi mai sunt vreo două cărucioare. Ba nu, mai e încă unul mascat de o asistentă grasă. Începi să-ţi faci socoteala: cam cât durează radiografia şi îţi amorţeşte creierul, dar ce altceva mai bun ai de făcut? Începi să te plimbi calm, ţinând mâna ruptă cu mâna sănătoasă şi înjurându-te că eşti un bou care îşi rupe mâna fără să se gândească la consecinţe.
Orele trec greu, amândouă mâinile ţi-au amorţit şi te hotărăşti să fumezi o ţigară. Ieşi în curtea spitalului, tragi cu nesaţ câteva fumuri şi alergi înapoi la radiografie. Acolo, şoc! ai fost strigat şi, nefiind prezent ţi-a trecut rândul. Deja e prea mult! Începi să strigi că le rupi mâinile nenorociţilor de doctori dacă nu îţi fac radiografia imediat! Uraaa! Ameninţarea a funcţionat. În două minute eşti la uşa primului doctor, ţinând triumfător în mâna sănătoasă o radiografie.
Eşti primit imediat şi până să-ţi dai seama, te leagă zdravăn de un pat ciudat. Te uiţi speriat în jur şi nu ştii la ce să te aştepţi. Ei sunt trei, tu eşti singur şi legat de pat! Unul dintre ei pregăteşte o seringă uriaşă şi pe tine te trec fiori. Altul se uită lacom la tine în timp ce face mişcări de încălzire cu rotiri de braţe şi trosniri de degete. Deja pe tine curge transpiraţia şiroaie şi, dacă nu ai fi legat, ai rupe-o la fugă. Cei trei glumesc între ei şi apoi se apucă să glumească şi cu tine.
- Deci tu eşti ăla care strigă pe holurile spitalului? Ia să vedem noi cum te pricepi acum la strigat, glumeşte unul micuţ şi cu o privire perversă. Îmi înfige acul direct în mână în zona unde e ruptă, dar eu mă ţin tare. Strâng din dinţi, oftez din greu şi ...tac. Sorămea, săraca, ce stătuse până atunci lângă mine, a trecut dincolo de perdeaua albastră care împărţea cabinetul în două.
- Gata? întreabă un halat-alb de vreo doi metri .
- Gata, zice ăla micuţ cu seringa.
Îmi legaseră o curea de două dintre degetele mâinii rupte şi al treilea halat alb a trecut un cârlig peste ea.
Eu bolbolşam ochii de frică, dar le zâmbeam provocator celor trei tâlhari.
- Haideţi, faceţi ce vreţi, sunt mai puternic decât voi, spunea privirea mea semeaţă.
- Gata, zice al treilea !
Şi începe....
Ăla cu cârligul se opinteşte spre spate şi trage puternic de mâna ruptă. Cel mic îl ajută şi trage şi el de degetul mare în timp ce călăul şef se apucă să îmi aranjeze oasele rupte, să le pună la loc.
Eu trag un răcnet de zgudui pereţii, sorămea cade pe jos dincolo de perdea şi halatele albe se apucă să glumească:
- Ia uite, măi, la viteazul ăsta, zici că-i muiere...
- Nuuu, că muierile nu strigă aşa tare.
- Ha ha ha, făceau călăii în timp ce eu aveam foc prin creieri şi zbieram răguşit de atâta durere.
- Ho, măi, nu mai striga, că în juma de oră îţi punem mâna la loc...
- Ha ha ha!
- Dacă nu reuşim din prima, o rupem şi încercam din nou....până reuşim.
- Ha ha ha!
- Câte încercări avem voie? mă întreabă suav cel care îmi apasă oasele?
Eu zic ceva de mama lui, dar el continuă imperturbabil.
Trăgeau, criminalii, de mâna mea, de zici că eram un camion înzăpezit.
Sorămea, dincolo de perdea, se ridica de pe jos doar ca să cadă iar când strigam eu de durere.
La un moment dat, eu eram undeva departe, pe o insulă frumoasă,  şi auzeam pe cineva strigând. M-am apucat să număr bufniturile de pe podea ale suroremii şi deodată aud:
-Gata! Ţine-o întinsă şi nemişcată. Punem ghipsul.
- De care punem, şefu?
- Punem răşină, măi, că merită şi omul ăsta ceva bun!
- Atenţie! că ăsta se întăreşte repede!
- Nu i-ar strica şi lui Marian nişte răşină din asta, ha ha ha...
- 'vă răşina voastră, zice ăla mare care trăgea de cârlig. Eu nu am nevoie. Poate are nevoie Gicu. El are peste treizeci de ani.
- Ha ha ha !
Eu eram tot pe insula mea când am simţit că mă dezleagă de pat.
 - Hei, nene, poţi să te ridici!
Hmm, uşor de zis. Mă ridic în fund şi mă trezesc iar la orizontală.
- Ha ha ha , nenea  a ameţit ...
Mă pun pe picioare cu greu şi fac câţiva paşi.
- Nene, te duci să faci o radiografie, să vedem dacă am pus-o bine.
- Daca nu, o rupem şi ...
- Da, am auzit ! aveţi voie mai multe încercări, zic eu uitându-mă urât la cei trei.
Ies pe hol clătinându-mă şi mă îndrept spre radiografie.
Acolo, "doamna Lăzărescu" urla de zor,  iar coada era şi mai mare.
Mă întorc la cabinet, intru hotărât şi le spun doctorilor:
- Eu nu mai stau la coadă la radiografie. Plec acasă. Pa!
- Stai, nebunule ! zice ăla mic.
Ia un cărucior, mă pune în el şi mă bagă în faţă.
Gata! Radiografia e terminată în câteva minute.
Doctorii se uită pe ea, mă uit şi eu şi nu pricep nimic. Parcă seamănă cu poza de buletin a bunicului dinspre mama, aşa mi se pare.
- Te mai doare mâna, măi?
Mirat, observ că nu mă mai doare. Clatin din cap spre cei trei.
- Înseamnă că şi-a făcut efectul anestezia, ha ha ha!
- Ha ha ha!
Cei trei şuşotesc iar între ei şi îmi aruncă câte o privire compătimitoare. Eu ma retrag strategic către uşă, pregătit să o rup la fugă dacă ăia spun că nu e bine.
Într-un final, se plictisesc de joacă şi îmi spun:
- E bine nene. Ai avut noroc. Dacă nu ieşea bine trebuia să o rupem şi să o punem la loc...avem voie mai multe încercări...
Eu smulg reţeta din mâinile celui înalt şi ies grăbit pe uşă.
-'vă neamurile şi glumele şi halatele voastre!!!
Ahh ce bine e afară. Aerul rece al nopţii îmi umple plămânii.
O scutur pe sorămea pe haine şi îmi aprind o ţigară.
E dificil cu o mână legată de gât, dar o să mă obişnuiesc.



14 comentarii:

  1. Vai! Sper ca esti mai bine, acum inteleg de ce nu prea erai pe acilea. Insanatosire cat mai curanda si usoara, dragul meu!
    Visezi halate albe deja?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. a trecut deja ceva timp de atunci si totul e bine.
      am fost si la control, dar despre asta o sa scriu maine :))

      Ștergere
  2. Buna, imi place foarte mult blogul tau si vreau sa stiu daca te intereseaza sa facem schimb de linkuri: www.ditoate.com .Eu te-am adaugat deja , si astept raspunsul tau. Multumesc anticipat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ma bucur pentru ca iti place pagina mea, dar eu nu fac schimb de link-uri.
      sa ai o zi frumoasa si sa ne citim cu placere:)

      Ștergere
  3. Zici ca ai tras cu ochiu la experienta mea cu Halat-Alb, asa tare seamana!! Or mai fi si altii?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu mereu trag cu ochiul la tine.

      Daca ai pune acolo si optiunea de cautare in site ar fi mult mai usor:))

      Ștergere
  4. absenta_nemotivat17 aprilie 2013 la 20:03

    lumea halatelor albe a inceput sa devina din ce in ce mai mult drumul spre lumea cealalta...clar suntem condamnati sa fim sanatosi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si blegii care se impiedica pe strada nu au alta optiune ?:))

      Ștergere
    2. absenta_nemotivat19 aprilie 2013 la 21:17

      ba da,sa se uite mai atent pe unde calca :D

      Ștergere
  5. Nu le-ai amintit ca mana se vindeca? Ei nu stiu ca poti reveni pentru a le intoarce serviciul? :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La medici nu le e frica de nimic. De aia s-au facut medici :))

      Ștergere
  6. Cam multa exagerare :))) dar durerea a fost mare,stim si noi.Bine ca se uita :)

    RăspundețiȘtergere