Hai sa-l batem pe Schmitz !

Copiii au  stat toata dimineata calare in prunul ala mare ca sa vada daca mai vine pasarea inapoi la cuib. Le-a  zis bunica sa nu se joace cu puiul, pentru ca pasarea il paraseste daca ii miroase a oameni. Cand au intepenit de tot, au sarit pe rand din copac si au inceput sa-si frece picioarele amortite. A dracu' batrana! A avut dreptate cu pasarea...
Oricum, Se plictisisera de asteptat, asa ca s-au  intrebat ce o sa faca in continuare. Era o zi calduroasa de iulie si ei erau in vacanta. Ar fi vrut sa mearga  iar la rau sa se balaceasca, dar fusese zilele trecute o ploaie din aia mare si raul era umflat. Cat erau ei de curajosi, cand vedeu pasari moarte  si cate o oaie umflata coborand pe rau, nu le venea sa se bage in apa tulbure si galbuie. De pescuit nici nu se punea problema, pentru ca singura undita pe care o aveau le-o rupsese, chiar pe spinarile lor,  babu Tais, paznicul de la delnita.
Stateau tristi langa prun si dadeau cu picoarele prin frunze. Nu le venea nimic in minte.
- Stiu ! zice cel mai mic. Hai sa-l batem pe Schmitz.
Au luat-o la goana spre casa din spatele cofetariei din centrul satului  si in drum si-au facut planul de bataie.
Schmitz era un baietel sas, mai mic decat ei, pe care puteai sa-l bati cat vroiai. Tata care sa il razbune nu avea si nu avea nici vreun frate mai mare de care sa te feresti, asa ca era tinta ideala. Mama lui, o sasoaica harnica si linistita, era mereu cu lucrul pe hotar si il lasa pe ala mic acasa.
Cand au ajuns au vazut un baietel mic de statura, cu parul ca paiele si cu niste ochi de un albastru incredibil. Se juca singur in nisipul din fata portii. Le-a zambit cand s-au  apropiat de el, s-a ridicat si i-a asteptat linistit. Baietii erau pusi pe scandal, dar cum il bata fara provocare ? Asa ceva nu se face.
Ca din greseala, cel mare a tropait peste liniile fine desenate in nisip stricand desenul imaginat de copilul cu ochi albastri. Acesta a privit desenul distrus dar zambetul lui increzator nu i s-a sters de pe fata. Ba din contra, i s-a facut si mai luminos, de parca spunea : doar nu o sa ma supar pentru atata lucru...
Cei trei stateau dezarmati in jurul micului copil si nu stiau ce sa faca.
Au inceput sa-l injure. Intai s-au luat de parul lui care nu era ca al celorlalti copii si apoi au trecut la pomenirea partilor rusinoase ale neamului femeiesc a lui Schmitz. Acesta suradea ingereste in continuare spre disperarea celor trei. Invectivele au continuat cu tot mai multa forta si tarie, pana cand a fost pronuntata fraza declansatoare:  "sas cu curu gras "
Micul  Schmitz a tresarit si cu o voce subtire a ripostat moale : "mai, rumani prosti "
Asta a fost deajuns. Au sarit toti trei pe el si au inceput sa il loveasca. Glasul lui Schmitz se auzea inabusit din mijloc spunand pe un ton plangacios : va rog sa nu-mi rupeti camasa, ca ma cearta mamica ...
Dupa catave minute de bumbaceala, timp  in care i-au facut ferfenita camasa si pantalonii scurti, cei trei viteji s-au tras mai la o parte ca sa-si priveasca opera. Schmitz zacea pe pamant, plangea tacut cu lacrimi mari si isi stergea nasul cu maneca rupta a camasii. ...
Vara urmatoare cand a venit in vacanta, unul din cei trei viteji a intrebat de Schmitz, dar i s-a raspuns ca a plecat in Germania impreuna cu sasoaica. Casa a ramas parasita un timp si apoi s-a mutat in ea un nene de la militie.

 
In vara asta,  cand am trecut trecut din intamplare pe langa casa lui Schmitz, am auzit o voce de barbat care zicea ceva  in limba germana.
Or fi turisti ? ...

sursa foto