Suntem suma experientelor noastre....

binenteles ca aceste postari sunt pamflete si trebuie tratate ca atare .....

Cauta pe blog

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Garda la drapel

Am sarutat drapelul pentru prima data atunci cand m-au facut pionier, prin anii '70. Ne-au dus la castelul din Hunedoara si tin minte ca era frig al naibi, iar noi stateam doar in camasile alea albe subtiri. Am pupat drapelul si am zbierat cu totii in cor ca o sa-l pupam  in fund pe conducatorul iubit si o sa ducem Romania spre cele mai inalte culmi.
Eu nu ma putea gandi decat la faptul ca nu am fost facut pionier in prima serie si nici in a doua ci  abia intr-a treia serie. Ma gandeam sa o trag de codite pe Alina si sa-l bat pe ochelaristul ala ce a fost ales comandant de detasament. Cam asta a fost prima mea intalnire cu tricolorul.
Pe urma l-am tot intalnit, dar nu am mai interactionat cu el decat prin liceu. Avand o functie foarte mare in cadrul tineretului utecist (responsabil cu strangerea sticlelor si borcanelor) aveam cheie de la sediul UTC si acolo mergeam cand vroiam sa chiulim. Colegii mei utecisti aveau ascuse acolo un pachet de tigari si o sticla de coniac. Amandoua erau puse bine  intr-un fel de plasa facuta de noi si atarnata intre faldurile drapelului. Stiam ca nu era voie sa ne atingem de drapel si banuiam ca nu era nimeni atat de ticnit in scoala aia incat sa pupe de nebun steagul, asa ca acolo era cea mai sigura ascunzatoare pentru tigari si beuturica.
Am urat drapelul  abia atunci cand m-au luat in armata. Garda la drapel a devenit  una din cele mai urate amintiri ale mele. Garda la drapel statea  pe un podium patrat cu latura de aproximativ juma de  metru si nu avea voie sa se miste deloc. Din biroul comandantului unitatii se vedea clar podiumul si era vai de cel care nu statea in pozitie de drepti cele trei ore. Cand coboram de pe " biscuite" ne tremurau picioarele. Nemernicul de comandant, un tip ce suferea de ticneala nationalista cronica, ne punea sa pupam drapelul inainte si dupa ce faceam de garda. Pot sa va spun cu cea mai mare sinceritate ca putea steagul ala ca un milion de lazi e gunoi. Cand i-am sugerat comandantului sa il dam la spalat, a facul ala o criza. Urla dementul ca jegul de pe steag e sangele strabunilor si petele alea urat mirositoare sunt de la Grivita, Plevna si Calugareni.
Aia a fost perioada in care am urat sincer orice avea culorile rosu, galbern si albastru. 
Pe urma mi-a mai trecut. La revolutie am luat un steag si am decupat stema de pe el. Tata radea si zicea: de ce ai facut. mai prostule, gaura in steag ? Pai stema aia e comunista si acum e revolutie, ziceam eu infierbantat.. Sezi bland pruncule, spunea tata razand, ca nu tu faci revolutia. Mai bine stai acasa si  hai sa desfacem o sticla de vin. Eu insa stiam mai bine ca tata, asa ca m-am infasurat in tricolorul gaurit  si m-am dus sa apar revolutia si sa-l dau jos pe Ceausescu...

Acum patriotismul meu se manifesta altfel. Ma uit  TV in timp ce  beau o cafea buna si vad cum niste soldati imbarcati in masini americane defileaza pe sub Arcul de Triumf in timp ce niste pensionari tremura imbracati in geci chinezesti si casca gura la ei.
 

p.s : Cautand pe net poze cu drapelul am dat peste una care m-a facut sa ma gandesc la faptul ca as fi fost  mult mai patriot daca faceam de garda la drapelul asta......


9 comentarii:

  1. un adevarat patriot!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mie îmi place, nu când se pupă drapelul, că aia e ca și cu pupatul în fund. Fundul ăl mai dulce la pupat e doar ăla în care bagi de toate. Restul e ipocrizie curată.
    Mie îmi place când văd ciorapi în cele trei culori purtate cu pantaloni scurți, adică înadins ca să se vadă, când văd fulare așa, când văd chiloți sau basmale în cele trei culori.
    În fond, știi cum e, dacă faci ceva ce-ți place nu te rușinezi. Dar dacă te rușinezi fiindcă ai făcut ceva ce nu-ți place, atunci e nașpa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ehe, ai noştri incă sunt modeşti!.... Loredana, de exemplu, a avut pe 1 decembrie doar nişte gheare lungi, vopsite în 3 culori. Iar Moga- papillonul. La americani deja e banal să porţi chiloţi din steagul partiei si să tragi pârţuri printre stele si dungi pe patru iulie.
    Cât despre experienţa matale din armată, d-nu Bacterie....zi merci că nu te-ai nascut la ruşi - te punea comandantu la cantină, în loc de cuţit şi furculiţă, să mănânci cu secera şi ciocanul,pentru asemenea critici de factură burghezo-moşierească! :)))))))),

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tot un fel de rusi au fost si ai nostri pe atunci, dar putin mai blanzi :)))

      Ștergere
  4. La poza de la final, nu cred că ai mai strâmba din năsuc la ... pupatu-n fund ...

    RăspundețiȘtergere