Suntem suma experientelor noastre....

binenteles ca aceste postari sunt pamflete si trebuie tratate ca atare .....

Cauta pe blog

marți, 16 octombrie 2012

Vişine

-Bunico, mi-e foame !
-No meri de aici,  mă copchile, nu vezi că am treabă acu ? Du-te şi-ti unge nişte pită şi dă-mi pace, nu mă opăci, zice femeia în vârstă care se învârte, cu o lingură uriaşă de lemn în mână,  prin bucătăria de vară. Mâncarea îi gata mai încolo, când vine tactu'mare, peste vreun ceas...
Sertarul de la masa din tindă se deschide greu, dar cu puţin efort cei trei copii scot de acolo o pâine uriaşă neîncepută şi un cuţit . Sprijinind-o de piept, aşa cum au văzut la oamenii mari, o taie întâi în jumătate, apoi îşi taie fiecare câte o felie groasă cât palma. Cu feliile în mână se îndreaptă spre "camera de la drum", acolo unde ştiu că este după uşă o oală mare plină de untură.  E curat acolo, e răcoare şi miroase a gutui.
-Bă' tu ai făcut cruce când ai tăiat pita, întreabă cel mai mic?
-Am uitat, spune debusolat cel mai mărişor dintre ei. Las că fac acum.
Se întoarce în tindă şi face grăbit câte o cruce cu cuţitul pe fiecare din cele două bucăţi de pâine rămase pe masă.
Cu sufletul împăcat, cei trei copii se duc iar în camera de la drum şi îşi ung feliile de pâine cu un strat gros de untură. Presară nişte sare grunjoasă pe feliile unse şi muşcă cu poftă din ele.
În timp ce înfulecă de zor, copiii  se uită cu atenţie prin cameră. Nu au mai fost niciodată singuri în camera aia.
-Uite bă', o damigeană. Oare ce o fi în ea? zice mijlociul.
Scot dopul de cocean, se apleacă peste damigeană şi miros cu atenţie.
- E vişinată, zice entuziasmat cel mare. Hai să luăm câte o vişină, că nu ne vede nimeni.
După ce se chinuie puţin cu o furculiţă, reuşesc să scoată o vişină din damigeana plină. Cel mare o aruncă în gură şi plescăie încântat: E bună, bă'!
Ceilalţi doi pescuiesc în zadar cu furculiţa minute în şir, dar nu reuşesc nimic.
Atunci cel mic are o idee genială:
- Hai să golim damigeana de ţuică şi apoi o scuturăm. Aşa sigur facem rost de vişine.
Cei doi mai mari târăsc cu greu damigeana de zece litri până în curte şi o apleacă ţinând mâna la gura ei.
Vişinata se scurge repede printre degete, dar ei rămân în mână cu vişinele pe care le îndeasă grabiţi în gură.
Sucul de la vişine li se prelinge pe cămăşi şi pe picioarele goale. Cu ochii strălucitori, cei trei copii duc recipientul golit înapoi în cameră şi ies în curte cu mainile pline de vişine dulci. Se aşază pe banca de sub măr şi le mănâncă relaxaţi. Bunica iese pentru o clipă din bucătărie şi îi vede pe cei trei nepoţi cum stau cuminţi pe bancă. Zâmbind mulţumită intră iar în infernul plin de aburi şi  mirosuri apetisante.
Când intră pe poartă, bunicul strigă la ei:
-Plecaţi dracilor de acolo, că nu am loc de voi să intru cu caruţa!
Copiii  stau nemişcaţi, cu privirile fixe şi zâmbesc prosteşte la bunicul care se apropie cu biciul în mână.
- Mă, voi aţi bolunzit? N-auziţi mă, plecaţi de acolo că dau peste voi!
Copiii doar îşi bălăngăne picioarele şi zâmbesc în continuare senin.
Bunicul se apropie de ei şi îl trăzneşte brusc mirosul de alcool. Se uită mai atent şi le vede cămăşile pătate cu vişiniu şi pricepe.
Îl apucă o criză de râs de se încovoaie şi strigă cu glas mare:
- Tu Mărie, ce le-ai dat la copii să mănânce?
Bătrâna se apropie în fugă dinspre bucătărie şi zice:
-Au mâncat mai înainte nişte pită unsă, că nu era gata mâncarea. Da de ce întrebi?
-Păi de la mâncarea aia s-au îmbătat mucoşii ăştia?
Bunica se opreşte brusc în faţa nepoţilor, simte mirosul de ţuică şi vede cămăşile pătate de vişine.
- Tulai, Doamne! Ăştia au mâncat vişine din vişinată. Ce aţi mâncat mă', îl scutură bătrâna pe cel mai mărişor.  Dar numai ce-l atinge şi copilul cade ca trăznit de pe bancă. Ceilalţi doi surâd în continuare îngereşte, visând la ceva foarte frumos. De pe jos, şi cel mare surâde la fel de liniştit.
Bunicul râde cu sughiţuri în timp ce bunica se pierde de tot în faţa acestei privelişti.
-Nu râde, omule, că ne omoară mamele lu' ăştia când vin acasă.
- Păi io îs de vină, tu bătrână? Io le-am îmbătat copiii? mustăceşte bunicul privind la femeia disperată din faţa lui...
Bunica îi ia repede pe prunci şi îi duce în casă. Doftoria ei e simplă: le toarnă pe gât la fiecare câte o lingură cu ulei. Într-un minut, copiii vomită bucăţi de pâine şi sâmburi de vişine, iar apoi încep să plângă.
- Vino omule şi mă ajută! strigă bunica.
- Ce sa te ajut, tu Mărie, că acum iau biciul la tine, se aude vocea mânioasă a bătrânului, care scutură dezamăgit damigeana goală.Tu ce grijă ai avut de ei? Ăştia m-au lăsat fără vişinată şi tu vrei ajutor?
....
După două zile în care au stat în pat legaţi la cap cu prosoape ude în care erau înfăşurate felii de cartofi cruzi,  copiii ies din nou în curte.
- V-a trecut mahmureala, dracilor? îi întreabă bunica zâmbind.
- Hai să vă dau nişte vişine, că acum le-am cules din pom.
Copiii se strâmbă la auzul cuvântului vişine, se uită furiş unul la altul şi o rup la fugă spre grădină.
- Îi fain să te îmbeţi, bă', zice ăla mic. Da' prea te doare capul după aia....





11 comentarii:

  1. Superba scriere, Sfinte. Delicioasa, de te lingi pe degete si... sughiti de placere!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ba, are dreptate Irina, si mie imi placu povestirea, dar si gustul visinelor cu tuica ce parca se si simti pret de-o clipa pe limba... Numa' cine n-a fost copil si n-a avut bunici nu stie cum e...

      Ștergere
    2. ai mare dreptate cu bunicii.
      vremurile copilariei sunt mereu in amintire drept cele mai frumoase :)

      Ștergere
  2. Încântătoare! Eu zic că ar trebui să scrii un volum de povestiri şi, cu puţin noroc, să-l publici.

    RăspundețiȘtergere
  3. O matusa de-ale mele a jumulit un întreg cârd de gâște din cauza unor vișine din vișinată aruncate aiurea. Gâștele au mâncat vișinele, apoi au adormit de ebrietate. Mătușa a crezut că-s moarte, le-a jumulit și le-a dus la râpă. Spre seară, cârdul a revenit acasă în pielea goală! A fost de râsul satului!

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred că aveam vreo 12 ani când m-am îmbătat şi eu cu vişinată! Eu, doar, am băut, nu am prăpădit ce era în damigeană.

    RăspundețiȘtergere