Suntem suma experientelor noastre....

binenteles ca aceste postari sunt pamflete si trebuie tratate ca atare .....

Cauta pe blog

duminică, 6 mai 2012

Un litru de lapte...

Copilul mergea tăcut pe lângă bătrană. Era către seară şi mergeau la Zuza după lapte. Ăla mic era obosit după o zi în care s-a căţărat prin copaci, a facut baie în râu şi  nu a dormit de amiază. Încă era cald şi ei mergeau încet pe uliţa plină de praf. Îi salutau pe oamenii care veneau de la câmp şi ăia le răspundeau frumos, la rândul lor. Cu femeile era mai greu.
"Seară bună, tu Mărie. Da' un' te duci ?
Ia, mă duc după lapte cu copilu ăsta, că am vândut vaca....
De unde iei laptele?
De la Zuza? De unde altundeva, tu Floareo ! Are bălana aia laptele ca untu' .
No bine tu, da aţi gătat cu fânu ?
Aproape l-am gătat, tu Floareo, da nu ştiu ce o fi mâine, că parcă se strâng nourii de ploaie.
Cum o vrea Dumnezeu Drăguţu' ! Numa' curată să fie, tu Marie, că anul trecut când o dat grindina s-o stricat toată poama. ...Da' copilu ăsta, ce a mai crescut ..."
Deşi Zuza stătea doar la câteva case mai incolo, făceau in fiecare seară mai bine de o oră până ajungeau. 
La Zuza, altă discuţie...  Bătrâna săsoaică Zuza stătea toată ziua acasă şi se bucura când îi trecea pragul cineva. În jumătate de oră se puneau la curent bătrânele cu toate bârfele din sat. În timp ce puneau ele tara la cale, o nepoată de-a Zuzei mulgea vaca şi umplea sticla de un litru cu lapte. Copilul se foia nerabdător, se uita în toate părţile plictisit, se muta de pe un picior pe altul, dar nu indrăznea să scoată vreo vorbă. Într-un final, bătrana lua sticla cu lapte de pe masă, isi lua seară bună, copilul de mână si pleca spre casă.
Înainte să plece din curtea săsoaicei, în întunericul complice, ăla mic scâncea :
Bunico dă-mi  să gust puţin lapte.
Nu mai ai şi tu răbdare până acasă, intreba ca in fiecare seară bătrana ?
Numai puţin să gust, promit ! Gust numai puţin, te rooog !
Încruntată, batrana îi întindea sticla copilului şi îl urmărea cu un zâmbet furiş cum bea cu satisfacţie din laptele proaspăt. După ce il stergea la gură cu un colţ al sorţului, bătrana continua ritualul şi îl învăta ca atunci când ajung acasă să spună bunicului că el nu a baut deloc si că Zuza iar nu le-a umplut bine sticla. Copilul ştia că bătranul mormăia ceva nepoliticos care se termina întotdeauna cu " bătranele nebune", dar nu comenta despre lipsa laptelui.
Bătrana punea iute de o mămăligă, apoi turna lapte în farfuria copilui şi a bătranului. Mâncau mulţumiţi lapte cu mămăligă şi apoi mergeau la culcare. A doua zi  la câmp, bătrana avea întotdeauna un litru de cacao cu lapte. După ce ostenea întorcând  fânul cu furca lui mica şi uşoară, copilul mergea până sub salcia unde işi aveau merindele şi bea insetat cacao cu lapte. Şi nimic nu era mai bun pe lume decât bautura aia !
Anul următor copilul mergea deja la şcoală şi într-o seară, în timpul cinei,  întreabă nevinovat
Bunico, da cum faci tu, că io beau un pic de lapte în poartă la Zuza, seara mâncăm mămăligă cu lapte şi a doua zi mai avem înca un litru de cacao cu lapte ? Cum se poate face asta cu doar un litru de lapte ? Ce minune e şi asta ?
Instantaneu bunicul face ochii mari, se ineacă cu mâncarea şi  bătrana sare să-l bată cu nadejde pe spate. După cateva minute de tuşit, cu ochii plin de lacrimi, bătranul se întoarce binevoitor spre bunică şi o întreabă şi el cu falsă nedumerire:
Chiar asa, tu batrană, cum faci tu minuni cu laptele de la Zuza ?
Batrana se înroşeşte, îşi aranjează suparată basmaua şi mormăie ceva nedesluşit în timp ce bătranul începe să râdă până îl porneşte iar tusea.
Cine ştie multe, moare iute, zice bătrana suparată. Aşa să ştiţi ! Plecati de aici, că e noapte şi trebuie să strâng după voi, leneşilor.
Bătranul iese în curte binedispus, cu faţa încă roşie şi îl ciufuleşte în joacă pe băieţelul nedumerit.
...
Anii trec şi întâmplarea cu litrul de lapte a inflorit şi a ajuns una din legendele spuse la mesele comune ale familiei mari. Întotdeauna bunicul  începe întrebându-şi cu falsa solicitudine nepotul  :
Aşa nepoate, era un litru de lapte de la Zuza, beai juma' de litru la poartă,  mâncam seara mămăligă cu lapte şi a doua zi mai facea bunica ta şi doi litri de cacao cu lapte...
Ba parcă făceaţi şi brânză, sare unchiul înflorind şi mai mult povestea ...
Taci mă, că nu făceam si brânză, zice bunica în timp ce zâmbeşste privind spre nepotul matur ce are la randul lui copii. Nepotul zâmbeşte şi intră în joc luându-i în glumă apărarea bunicii.
Hai măi unchiule, că nu făcea şi brănză. Doar mămăligă cu lapte, o găletuşă de lapte acru, un castron de smântână şi două kile de cacao cu lapte. Atât !
Toată lumea râde la glumele astea ca şi când le-ar auzi prima oara, iar bătrânica zâmbeşte frumos privind la masa mare plină de copii, nepoţi si strănepoţi....

11 comentarii:

  1. Ceva imi spune ca e o evocare personala, plina de doruri de vremuri trecute, dar si amuzanta...Poate nu e...
    Fiecare familie are un legendar propriu, perpetuat in timpul meselor cand se aduna familia mare...
    Esti un narator convingator. Mi-a placut povestea ta mult si m-ai lasat cu intrebarea neraspunsă. Chiar așa! Cum făcea de se inmulțea laptele?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. inmultirea laptelui a ramas secretul ei, desi lumea avea oarece banuieli :))

      Ștergere
  2. Frumoasa povestioara. Ai vocatie literate. Mai vreau.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc. astept una similara din partea ta.
      sunt convins ca va iesi mult mai buna decat incercarea mea :)

      Ștergere
  3. Literara am vrut sa scriu dar e activat un dictionar si daca nu-s atenta

    RăspundețiȘtergere
  4. O poveste frumoasa, spusa cu har, care mi-a trezit amintiri si nostalgii despre vacantele de vara petrecute la tara! Singurul lucru ce nu-mi placea era wc-ul din spatele curtii (nu putem sa trag apa)!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. vacantele petrecute la bunici vor fi mereu unele dintre cele mai frumoase amintiri !

      Ștergere
  5. Frumoasa poveste!Am citit o cu mare drag re traind in minte Nostalgii ale propriei copilarii.Felicitari,si multumesc cerului ca mai exista oameni care sa mai scrie si astfel de povesti,nu numai "Subiecte de Can-Can"!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc !
      am incercat sa las politica la o parte pentru cateva zile :)

      Ștergere