Suntem suma experientelor noastre....

binenteles ca aceste postari sunt pamflete si trebuie tratate ca atare .....

Cauta pe blog

vineri, 28 octombrie 2011

Sorin-Sorina

Sorinul meu e aproape la fel ca a lui Hapi.
Sorin era nelinistit, avea un fel de coama la spate (perfect scuzabil in anii '80), bantuia discotecile si nu invata deloc la chimie. Olimpic la matematica si  fizica, deabia trecea clasa la chimie. Canta la chitara, era un obisnuit al barurilor si discotecilor si il durea fix in paispe de restul lumii. Sorin era un smecheras.
Viata lui de smecher liber s-a terminat in ziua cand a cunoscut-o pe Sorina. Sorina era frumoasa, suava, genul de fata la care Sorin nici nu visa. Sorina ii era data ca exemplu cand era vorba de invatatura. Sorina era atat de speciala incat Sorin nici nu o baga in seama.
Asta pana cand Sorina l-a invitat la banchetul ei de absolvire a liceului. Invitatia asta Sorin a luat-o la inceput ca pe o gluma, apoi si-a pus probleme. Daca era pe bune invitatia? Ce a vazut Sorina tocmai la el ? De ce a fost tocmai el invitat de fata aia minunata? Unele din intrebarile astea inca il mai framanta pe Sorin.
Important este ca Sorin si-a luat inima in dinti si s-a dus. S-a imbracat elegant cu o camasa cu maneca scurta, pantofi din aia frumosi si s-a dus. Cand a vazut-o pe Sorina a ramas cu gura cascata. Era imbracata cu rochie din aia facuta dupa modele din revistele straineze si se vedea ca a petrecut mult timp pe la manichiura, pedichiura si coafoare. Saraca Sorina, pana sa-l vada pe Sorin, zambea din toata inima si era extrem de fericita. Fericirea ei  s-a topit cand Sorin a luat-o neglijent de mana si au pornit amandoi spre bal. Acum e momentul sa-i acordam scuzele de rigoare ghiolbanului si sa spunem ca el nu mai putea vorbi cum trebuie din cauza emotiei si fiecare gest al lui era voit grosolan si nepasator tocmai pentru a-si ascunde emotia. La cantina liceului unde avea loc evenimentul a scos limba la fostii profesori ai Sorinei, a mancat rapid tot ce era carne prin farfuria lui, i-a spus Sorinei ca o cunostea pe o colega de-a ei care era cam curva si apoi a fugit la meditatia de la fizica. Pana cand s-a intors, a fost barfit de toti profesorii si toate colegele care au cainat-o pe Sorina ca : " ...uite cu cine s-a pricopsit, saraca fata ". Atunci a fost prima data cand Sorina a auzit vorbele ce aveau sa devina de-a lungul anilor un leitmotiv cand se discuta de Sorin si biata de Sorina....
...hm , sa revenim la Sorin. Intors de unde avea treaba, a dansat cu Sorina pentru prima data, a condus-o acasa tot pentru prima data si... ei na, ajunge cat am spus.

E vremea sa inchei povestea cu un happy-end-fericit. Dupa un sfert de secol, Sorin si Sorina se ciondanesc in continuare, Sorin nu mai are coama si foloseste cateodata ochelari, dar e la fel de dus cu capul ca in vremurile de demult.
Sorina nu s-a schimbat deloc.



ps. Stiti ca eu sunt curios de felul meu, asa ca ii rog pe cei care vor si pot sa scrie si ei despre Sorin sau Sorina lor ...

11 comentarii:

  1. hai c-ai scos și romantica din oamă la suprafață olecuță! mai ales cu poza aia din mumoasa și bestia :) dar nici povestea nu-i de lepădat, ce-i drept:)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Oama de Tinichea
    cand iti faci laptopul poate zici si tu de vreun sorin...sau vreo sorina ? :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Sorina, ah? :))) da, poate o să zic și eu câte ceva de-un sorin au sorina, să vedem ce și cum. nu promit că n-am fost obligată,nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Oama de Tinichea
    obligatie e numai daca zici de sorina :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu chiar am amintiri plăcute despre un Sorin, la fel de olimpic. Când îi va veni vremea voi scrie.

    RăspundețiȘtergere
  6. Povestea nu e de lepădat deloc ...
    Mult mi-a plăcut...
    Dar de Sorina şi Sorin încă nu mă încumet a scrie dar provocarea rămâne!

    RăspundețiȘtergere
  7. @D'aniela
    toti sorinii au fost olimpici? :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu şiu despre alţii dar Sorin-Sorin, da! Olimpic la limba română, un rebel cu plete cârlionţate, inteligent peste medie, cânta la chitară, avea nişte mâini superbe, scria poezii dar ce frumos le recita...

    RăspundețiȘtergere
  9. @D'aniela
    suna interesant! abia astept sa citesc.

    RăspundețiȘtergere
  10. Deci ai scris pana la urma. Of, of.
    Daca pingbackul nu ajunge la munte , vine muntele la Mohamed.....sau cum era ?

    Cel mai mult imi place finalul povestii voastre :)

    RăspundețiȘtergere